sireturi.

Azi, pantofii mei canta ultima simfonie cu sireturile astea.
Azi, nu va mai fi niciodata, iar maine se apropie cu pasi grabiti.
Azi fuge spre maine, speriata de ieri, pentru ca stie ca nu va mai fi niciodata acum.

Rosul si portocaliul se amesteca pe un cer negru. Fac dragoste.
Unu si sapte si poate si trei sunt cifre magice.
Primavara ciresilor japonezi se duce iar poetii raman fara inspiratia naturii virgine.
Timpul e meschin.

Iar eu ma plimb pe poteca alba de viori...