soarele, e acelasi si acolo, si aici e tot el.
ma intreb, oare cum poate fi el in atatea locuri in acelasi timp?
sa ma lege de oameni, cu niste fire orbitoare chiar si la o gramada de kilometrii departare?
pentru asta il ador.
ca are maini lungi si multe si poate managaia chipurile oamenilor, a copiilor chiar daca sunt departe de mine...
in fiecare primavara,
primavara-i optimista.
si ne imbratiseaza... oh da, ne imbratiseaza cu flori si soare si vant si nori frumosi pufosi si albi ca de zahar... norii de-aici sunt fratii celorlalti de dincolo.
soarele meu si al tau si al lor stie ca nu ma mai doare.
iarna ma durea. imi place acum.
ma simt ca o floare de cires ce pluteste pe aripile vantului de oras.
vineri, aprilie 3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu