duminică, aprilie 19

un fluturas printre rafturi goale.iubiri.

A mers acolo unde lucreaza ca sa il vada . Stia ca e acolo. Nu se stie cum dar pur si simplu, in sufletul ei stia ca e acolo. A coborat din masina cu mii de zambete. Tremura. A intrat emotionata inauntru si a inceput sa il caute cu privirea. Inima ii batea, gata-gata sa ii sara din piept si sa topaie ca un iepuras printre rafturi. Si-a indreptat privirea spre locul lui, clipind rar, sa nu piarda nicio clipa din momentul revederii. Si l-a vazut. Statea cu spatele, uitandu-se la camerele video. Si ea, statea si se uita la el. Era fericita dar in acelasi timp speriata. Si el si-a intors capul si-a privit-o. Ea, a fugit printre rafturi, de teama sa nu-l sarute cu ochii. Dar se intorcea, mereu, pe-acolo, doar doar s-ar putea sa o vada el...
A zburat ca un fluturas printre rafturile goale, gandindu-se la dragostea ei neimpartasita, platonica pe care i-o purta strainului brunet cu ochelari.
Era fericita ca-l vazuse. Trecusera deja patru luni de cand nu mai intrase in acel magazin. Si nu l-a uitat...
Si s-a intamplat minunea. Cand ea se indrepta spre casa sa plateasca lucrurile, el venea pe culoar din directia opusa, inspre ea. Si ea, s-a oprit. L-a privit cum isi aranja parul si bluza in timp ce mergea. Partea aceasta ar merge de minune intr-un film romantic, un slow motion in mijlocul unui camp, fiecare cu bratele deschise alergand spre celalalt. Dar nu. Realitatea-i alta. Se uita la el si atunci cand a ajuns in dreptul ei... ea isi ascunde ochii in pamant, ingropandu-i intr-un sicriu al tacerii. Si el, nu se opreste, ci merge mai departe. Tanara, ai carei ochi stateau ascunsi, se intoarce, dezgropandu-si privirea, ii urmareste pasii. El, se intoarce, o priveste, isi ia biletul, il composteaza, se mai uita o data inapoi si pleaca. Usa s-a inchis dupa el.
Vroia sa ii faca cu mana, isi dorea enorm de mult asta, insa mana ei nu reactiona. Statea atarnand langa trupul ei, moarta. Si-a tinut privirea lipita de usa, asteptand ca el sa se intoarca. Ca in filme. Dar nu ieseau decat mosi.
In final, a plecat.
Si-ar fi dorit sa il fi privit in ochi cand a trecut pe langa ea. Sa-l sarute cu privirea si sa il mangaie cu genele. Nu stia cine e. Nici nu ii pasa. Era o statie de tramvai si ea a avut biletul potrivit pentru o calatorie in Univers dar nu l-a folosit. L-a iubit atat de mult pentru ca aparuse atunci cand avea cea mai mare nevoie de o privire calda.

Niciun comentariu: