Dandelion.

Azi a dansat in ploaie si a ras.
Statea in curte... cu parul ud si ochelarii la fel, rotindu-se ca un titirez nebun prin picurii reci de ploaie. "Nu esti bine cu capul!"
Azi, a fost putin mai fericita.
A vorbit si a imbratisat pe toata lumea.
La un moment dat l-a imbratisat si pe el, cel care se schimba ca o papadie... "N-am mai facut asta demult...".
Imbratisarile nu sunt medicamente, sunt de-a dreptul miracole. Toata iubirea din lume o poti strange intre doua persoane, sigiland-o cu mainile. Un pupic ajuta si el.
I s-a repus sangele in miscare. Il simtea in maini si se imbratisa la un moment dat singura. Atat de putin mai fericita era azi.
Pe tramvai, statea langa un batranel ce se uita la ea cu coada ochiului. Ea se uita prin geam la iarba si surpriza! Banuti! Multi si galbeni... Papadii...
Se uita la ele despartita de "fereastra" ochelarilor si de geamul spurcat.
Le privea si iubea papadiile. Dar nu a avut curajul sa le atinga. Nu stiu exact ce inseamna asta. Pur si simplu ii era frica sa atinga florile acelea multe, de parca s-ar fi molipsit cu un fel de soare...
Azi, a fost putin mai fericita!
Poate si pentru ca minunile chiar exista si ea a fost martora uneia... Dar si pentru ca nu a fost atat de singura ca altadata.
Azi.
Ieri a fost si maine poate va fi altfel...
Azi, a fost putin mai fericita!