arhive.trenuri...

incercam sa-mi amintesc trecutul.
am cautat prin mii de arhive si sertarase... am intrebat mii de copaci si sute de dealuri... am intrebat cerul si soarele... ca sa-mi regasesc copilaria. sa-mi amintesc de persoana ce am fost candva...
din fericire, n-am gasit mare lucru si asa am renuntat sa mai caut.
am cautat in schimb acum, curcubeie si fluturi. de ce? sa-mi poata purta sufletul in lume, sa-l imparta si sa-i imbratiseze pe cei ce-i iubesc si care nu sunt atat de aproape pentru a-i strange personal in brate. mi-e atat de dor cateodata de cineva, incat mi-as dori sa am puteri magice, sa ma teleportez acolo unde sunt ei, intr-o secunda, sa pot imbratisa totul cat mai usor... sau cel putin sa am aripi sau un avion, sau bani de tren... atat doar sa pot imbratisa si saruta, macar o data...
as vrea sa am o telecomanda, sa pun pe pauza si sa dau mii de saruturi intr-o singura clipa, la nesfarsit.
mi-as dori sa nu cresc niciodata mare... chiar si cu sacrificiul de a nu putea intra intr-un club dupa zece seara. din moment ce nu as fi mare, as avea mereu o scuza pentru greselile pe care le fac si felul in care ma comport si reactionez.
simt un fel de caldura undeva in stomac. e ciudat ca mi-e si rau de la caldura aceea. am o stare de greata... nu am baut. cred ca am inghitit parfum.
nu as vrea sa cad din nou in aceasi capcana. dar cad... si cad... pentru ca in fond, imi place caldura din stomac. ma face in acelasi timp, fericita.