ieri

vorbeam de fericire
e clar, azi vom vorbi de iubire...
(îmi tot spuneşi că citiţi blog-ul. dacă e aşa, mi-ar plăcea să văd şi nişte comentarii sau răspunsuri la întrebările care sunt afişate)

deci luăm aşa... iubirea, amour, amore, amor, Liebe, влюбленность, αγάπη, 사랑,愛...
şi lista continuă.

un cuvănt, simplu şi totuşi cu o valoare imensă.
oare chiar e ceva important, extraordinar sau doar noi, cei care suntem speciali, oamenii, îi dăm valoare, îi dăm viaţă?

la asta aştept răspunsuri încă...

altă întrebare: este iubirea egală cu fericirea? dacă iubim suntem fericţi? asta depinde pe ce parte a barcii eşti. dacă iubeşti şi eşti iubit sau doar iubeşti şi eşti neiubit sau eşti iubit şi nu iubeşti. distingem trei cazuri:)) o luăm pe matematici acum...
în primul caz-posibilă fericire. de ce doar posibilă? apar certuri, discuţii sau poate să fie totul bine, în cel mai fericit caz.
în al doilea caz-iubeşti şi nu eşti iubit... ei, dacă eşti aici nu poate fi chiar perfect... îmi pare rău
în al treilea caz-iubit dar nu iubeşti... păcat, asta înseamna ca nu eşti fericit...
din trei, doua nu-s aşa de bune...
dar noi tot, IUBIM... oricum ar fi...
noi, ne simţim, pentru o clipă, fericiţi...
şi asta e bine.

despre iubire, voi mai scrie, acum mi-e somn şi-i gol paharul, cu lapte.

Dragostea nu ţine cont de vârstă.-pentru Cătălina