copilărie!

mi-am adus aminte de copilărie! vai cum am putut uita, eu, un copil în toată regula?

oh... copilărie...

uităm cam des de ea...

îmi zboară prin minte nişte versuri. ceva cu "copilărie fericită".

eu ştiu şi am văzut casete video de când eram la grădi. micuţă şi blonduţă, mereu cu zâmbetul până la urechi, deobicei fără dinţi în gură, băgăreaţă (încă sunt), ştiam toate poeziile colegilor mei de grădi plus şi ale mele. mami zicea că mă îmbrăcam ca un papagal şi mereu vroiam sa fiu în centrul atenţiei...
copilăria cât ţine?

eu zic că atât cât vrem noi!
poţi lua un creion colorat şi o foaie, chiar acum. şi să desenezi o casă cu un gărduleţ şi câţiva pomi, nişte păsări în formă de 3 şi un horn din care iese fum gri... mai îmbodobeşti grădina cu câteva flori şi iarbă, un soare în colţ, super zâmbăreţ care îşi împrăştie razele pe toata foaia... şi... gata! eşti din nou copil...

din păcate luăm şi partea serioasă:
sunt copii fără copilărie.
sunt copii care se nasc adulţi.
sunt copii care au copii.
sunt copii singuri.

vedeţi, vorbesc mult despre copii. ador copiii. de ce? pentru că se joacă!
ei nu se tem să scoată un brum-brum când trece o maşină sau să facă ca un avion pe stradă... ei nu se tem să dea pupici şi să lege prietenii... ei nu se tem că se vor face de râs dacă încep să cânte în public sau să scoată sunete ciudate. ei sunt copii. copiii ar trebui să îşi trăiască copilaria! părinţii ar trebui să le ofere şansa asta... şi ce dacă nu e pâine? pâine va fi maine, azi strânge-ţi în braţe copilul şi desenează-i un soare...
vorbele sunt uşor de zis, însa lumea de-afară e teribilă... sunt familii dezbinate şi copii care ţin familiile pe umerii lor mici... pentru ei ce se poate face? nimic grandios, decat o vorbă bună şi o îmbrăţişare... poate un ajutor micuţ material... însă golul ce se formează în sufetul unui copil fără copilărie nu se umple complet niciodată... compensăm prin iubire...
sunt exemple şi exemple de copilării nefericite... fericite sau...mixte.
nu vom putea schimba asta... însă ceea ce vreau eu să spun e că... tu, cel care citeşti, să nu uiţi de copilăria pe care ai avut-o iar cel căruia îţi lipseşte încearcă să fii copil acum pe cât poţi tu.

repet, ia o foaie şi un creion şi deseneaza. stai liniştit nu te vede nimeni:) fi tu,pentru tine.

îmi plac copii pentru că ştiu să se joace...
îi multumesc Ralucăi pentru "revelaţie"...


tu ce fel de copilărie ai avut?