1: -Nu ştiu dacă înţelegi.
2: -Pur şi simplu, nu îmi dau seama.
1: -Totuşi, acum înţelegi?
2: - ...
1: -Nici acum?
2: - ...
1: -Dar nu ţi-am explicat, nu o dată, ci de mai multe ori?
2: - ...
1: -Tu, chiar nu înţelegi?!
2: - ...
1: -M-am săturat. Nu te mai iubesc!
2: -Nu mă mai iubeşti?
1: -Nu.
2: -De ce?
1: - ...
Ce se întâmplă atunci când unul din ei nu mai iubeşte?
Celălalt suferă o viaţă întreagă? Sau dimpotrivă, trece cu uşurinţă peste moment?
Era o dată o ţara a pinguinilor. Nu, nu era Polul Nord, nici Polul Sud. Era ţara pinguinilor.
Şi în această ţară trăia o pereche de pinguini. În general, după ce pinguinii şi-au găsit un partener sau parteneră, pinguinii rămân împreună ani de zile, chiar toata viaţa- atâta timp cât au pui. Şi pinguinii aceştia trăiau fericiţi.
Dar într-o zi, ceva s-a întâmplat. Nu se ştie exact ce, poate că nu au mai putut avea pui sau ce ştiu eu... S-au despărţit. Ceva absolut anormal pentru nişte pinguini ca ei.
Oare ce s-o fi întâmplat cu ei?
duminică, iunie 14
marți, iunie 9
duminica, 7 iunie 2009 ora 20:21
sunt o sentimentalista .
duminica, 7 iunie 2009
ora 20:21
ora 20:21
Din stanga venea cu viteza un "bolid" albastru. Defapt, era o Dacie 1310 veche si aproape ruginita, de ma mir cum ii mai pornise motorul pentru o asemenea calatorie pe strazile orasului.
Stateam pe locul din stanga al unei masini rosii [tot D(r)acie da' mai noua], pe bancheta din spate, in spatele taximetristului (ulterior am aflat ca NU e cel mai potrivit loc de stat in masina!). Ne-a izbit cu putere botul "gigantului" albastru, penetrand violent laterala masinii in care ma aflam.
Dupa lovitura, cat si in timpul coliziunii eram constienta, dar acum nu-mi amintesc exact ce s-a intamplat. Nu stiu daca era verde sau nu semaforul, sau daca mai erau masini in jur.
Soferul de taxi m-a intrebat daca ma simt bine. Ma durea putin capul asa ca a chemat SMURD-ul si apoi Politia.
Incercam sa dau de parintii mei care nu erau in localitate. Nu vroiam sa ii sperii, dar era mai bine sa stie ce am patit, pentru ca incepeau sa rasara intrebari din toate partile: "Ce te doare?", "Ai fost constienta?".
-ninoo ninoo-
Se-auzeau sirenele ambulantei rosii ce venea repede la locul accidentului. Atunci vorbeam cu mama si a venit un doctor batran la mine, ce mi-a zis: "Nu e politicos sa vorbesti la telefon cand cineva incearca sa te ajute!" si m-a dus in ambulanta. Nu mai fusesem niciodata cu ambulanta.
Inauntru era un pat pe mijloc si doua scaune pe lateral. Asistenta m-a asezat pe un scaun si mi-a cerut datele si numarul de telefon. La fel a facut si politistul, care dupa cate imi amintesc era foarte dragut. Doctorul a urcat pe bancheta din fata a ambulantei si eu am ramas in spate cu asistenta cu parul rosu. S-au pornit sirenele, in semn de urgenta si am luat drumul Spitalului Judetean. Pe tot drumul am revazut ce s-a intamplat si treptat mi se forma in minte o idee pentru un nou roman inspirat din accident. Aveam intiparit pe fata un zambet: "Hii merg cu ambulanta!". Defapt, faceam pipi pe mine. De la asta incepuse defapt, totul.
Eram ametita si ma gandeam apoi la interogari si la fobia mea de spital. "Spitalofobie"? Exista asa ceva? Si daca nu e, eu sunt sigura ca am!
Faceam pipi pe mine. De-asta am luat taxiul.
Dupa lovitura, cat si in timpul coliziunii eram constienta, dar acum nu-mi amintesc exact ce s-a intamplat. Nu stiu daca era verde sau nu semaforul, sau daca mai erau masini in jur.
Soferul de taxi m-a intrebat daca ma simt bine. Ma durea putin capul asa ca a chemat SMURD-ul si apoi Politia.
Incercam sa dau de parintii mei care nu erau in localitate. Nu vroiam sa ii sperii, dar era mai bine sa stie ce am patit, pentru ca incepeau sa rasara intrebari din toate partile: "Ce te doare?", "Ai fost constienta?".
-ninoo ninoo-
Se-auzeau sirenele ambulantei rosii ce venea repede la locul accidentului. Atunci vorbeam cu mama si a venit un doctor batran la mine, ce mi-a zis: "Nu e politicos sa vorbesti la telefon cand cineva incearca sa te ajute!" si m-a dus in ambulanta. Nu mai fusesem niciodata cu ambulanta.
Inauntru era un pat pe mijloc si doua scaune pe lateral. Asistenta m-a asezat pe un scaun si mi-a cerut datele si numarul de telefon. La fel a facut si politistul, care dupa cate imi amintesc era foarte dragut. Doctorul a urcat pe bancheta din fata a ambulantei si eu am ramas in spate cu asistenta cu parul rosu. S-au pornit sirenele, in semn de urgenta si am luat drumul Spitalului Judetean. Pe tot drumul am revazut ce s-a intamplat si treptat mi se forma in minte o idee pentru un nou roman inspirat din accident. Aveam intiparit pe fata un zambet: "Hii merg cu ambulanta!". Defapt, faceam pipi pe mine. De la asta incepuse defapt, totul.
Eram ametita si ma gandeam apoi la interogari si la fobia mea de spital. "Spitalofobie"? Exista asa ceva? Si daca nu e, eu sunt sigura ca am!
Faceam pipi pe mine. De-asta am luat taxiul.
aceasi zi
ora 20:59
Eram de cateva minute in spital si cum nu aveam nimic grav, am fost lasata sa astept... Stateam intinsa langa un frigider intr-un dreptunghi delimitat de perdele verzi. De-asupra mea stralucea un patrat cu neoane. Ca in filmele americane, am inchis ochii si i-am deschis incet, incet si vedeam patratul cu neoane printre gene. Interesanta senzatie!
Ma aflam la parter sectia URGENTE (non-urgente). In jurul dreptungiului meu non-urgent, se aflau altele mai urgente. Am auzit de multe ori psudonimul "Bunicul". Nu, nu e ceva spion secret sau ceva care se termina in 007. Bunicul avea probleme cu prostata. O alta fata venise aici dupa ce lesinase. Zicea ca ii e somn si nu stia de ce. Venise pentru inmormantarea tatalui ei. Mai era si o Bunicuta cu probleme cardiace si multi oameni ce veneau si plecau.
Erau multe discutii in aer. Toate medicale. O asistenta se plangea ca are colici si altele vorbeau despre un tanar care suferise un accident si acum era in Bucuresti.
Nu iti aloci foarte mult timp sa te gandesti la cate mii de probleme au oamenii. Cate boli si afectiuni ce ii poarta in fiecare zi pe la urgente, incercand sa isi lungeasca cu macar un an, doi viata.
La patul meu l-am revazut pe doctorul zambaret de pe ambulanta. Semna ceva hartogarii. A venit la mine sa ma intrebe cum ma simt. Eu radeam. Mi-a vazut aparatul si a inceput sa rada. A facut misto ca-i stirb, cu dintii la reparat si ca eu imi indrept dintii. A ras tare. Apoi m-a salutat si a plecat.
O batrana asistenta imbracata in alb s-a apropiat de mine. M-a intrebat cum ma numesc si i-am raspuns. Desi batrana, avea niste trasaturi frumoase. Avea parul alb prins la spate. Ochii, gura, nasul toate mici si pe fata mii de linii fine si mai putin fine.
Parea ingrijorata, si capul si-l misca in stanga si in dreapta in semn de dezabrobare, tinandu-si ochelarii roz cu mana dreapta sprijiniti de barbie. "Parca sunt nebuni. Sanatate!". I-am multumit si mi-am afundat din nou privirea in tavanul alb, calatorind pe taramnul senzatiilor si sentimentelor mele.
Apoi a venit mama. Ma durea capul destul de tare si durerea se plimba din stanga in dreapta si invers. Am ramas din nou singura cu mine. Am fost dusa apoi la Radiografie unde o doctorita frumoasa mi-a facut patru filme. Si ea m-am intrebat despre cele petrecute. Eram putin derutata si confuza. Durerea aparea si disparea. M-am reintors pe patul meu din dreptunghiul verde unde am asteptat rezultatele.
Stateam, privind in gol cand a venit un politist sa imi puna cateva intrebari. Nu pot decide cine e vinovatul sau nevinovatul cand nu sunt sigura de ceea ce stiu.
Pur si simplu nu stiu ce s-a intamplat.
Eu defapt, vroiam sa fac pipi...
ora 20:59
Eram de cateva minute in spital si cum nu aveam nimic grav, am fost lasata sa astept... Stateam intinsa langa un frigider intr-un dreptunghi delimitat de perdele verzi. De-asupra mea stralucea un patrat cu neoane. Ca in filmele americane, am inchis ochii si i-am deschis incet, incet si vedeam patratul cu neoane printre gene. Interesanta senzatie!
Ma aflam la parter sectia URGENTE (non-urgente). In jurul dreptungiului meu non-urgent, se aflau altele mai urgente. Am auzit de multe ori psudonimul "Bunicul". Nu, nu e ceva spion secret sau ceva care se termina in 007. Bunicul avea probleme cu prostata. O alta fata venise aici dupa ce lesinase. Zicea ca ii e somn si nu stia de ce. Venise pentru inmormantarea tatalui ei. Mai era si o Bunicuta cu probleme cardiace si multi oameni ce veneau si plecau.
Erau multe discutii in aer. Toate medicale. O asistenta se plangea ca are colici si altele vorbeau despre un tanar care suferise un accident si acum era in Bucuresti.
Nu iti aloci foarte mult timp sa te gandesti la cate mii de probleme au oamenii. Cate boli si afectiuni ce ii poarta in fiecare zi pe la urgente, incercand sa isi lungeasca cu macar un an, doi viata.
La patul meu l-am revazut pe doctorul zambaret de pe ambulanta. Semna ceva hartogarii. A venit la mine sa ma intrebe cum ma simt. Eu radeam. Mi-a vazut aparatul si a inceput sa rada. A facut misto ca-i stirb, cu dintii la reparat si ca eu imi indrept dintii. A ras tare. Apoi m-a salutat si a plecat.
O batrana asistenta imbracata in alb s-a apropiat de mine. M-a intrebat cum ma numesc si i-am raspuns. Desi batrana, avea niste trasaturi frumoase. Avea parul alb prins la spate. Ochii, gura, nasul toate mici si pe fata mii de linii fine si mai putin fine.
Parea ingrijorata, si capul si-l misca in stanga si in dreapta in semn de dezabrobare, tinandu-si ochelarii roz cu mana dreapta sprijiniti de barbie. "Parca sunt nebuni. Sanatate!". I-am multumit si mi-am afundat din nou privirea in tavanul alb, calatorind pe taramnul senzatiilor si sentimentelor mele.
Apoi a venit mama. Ma durea capul destul de tare si durerea se plimba din stanga in dreapta si invers. Am ramas din nou singura cu mine. Am fost dusa apoi la Radiografie unde o doctorita frumoasa mi-a facut patru filme. Si ea m-am intrebat despre cele petrecute. Eram putin derutata si confuza. Durerea aparea si disparea. M-am reintors pe patul meu din dreptunghiul verde unde am asteptat rezultatele.
Stateam, privind in gol cand a venit un politist sa imi puna cateva intrebari. Nu pot decide cine e vinovatul sau nevinovatul cand nu sunt sigura de ceea ce stiu.
Pur si simplu nu stiu ce s-a intamplat.
Eu defapt, vroiam sa fac pipi...
vineri, iunie 5
culorile zambetelor din luna magica.
Mi-a luat ceva vreme pana cand sa ma hotarasc daca...
Magia unui zambet in ultimele zile din mai, intr-o casa de batrani. O duzina de clovni colorati si galagiosi, unii mai fericiti altii mai putin. De ce un asa amestec de stari sufletesti intre clovni? Pentru ca oricat de colorata si zambareata e masca pe care o poarta o persoana ca si clovn, nu poate ascunde in totalitate cine este cu adevarat, cu toate grijile si preocuparile ei.
Dupa o zi ploioasa si plina de ghinion, dar cu momente de fericire pline de decibeli, decibeli care parca se certau cu picurii de apa ce ne bateau in fereastra microbusului, ne-am adunat hainele si perucile si culorile, ne-am inarmat cu baloane si zambete si am tinut un moment de curcubeu si la final de soare.
Multumirea batraneilor, puternic impresionati de atata culoare si ras, a fost cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi din partea publicului. Aplauze, aplauze!
Multumim!
Sunt un clovn si stiu ca-mi place.
Si flori si soare si zambete si curcubeie si fericire si momente de prietenie si muzica si imbratisari si baloane modelate si-un tort magic si-un bucatar iscusit si-un inotator profesionist si-un ajutor de bucatar sef si-un hot haios si-un crainic tv vorbaret si-o asistenta atenta si-un magician talentat si o Steluta fermecatoare si-o papusa stricata si-un papusar instalator si doi copii cuminti si tot ce vrei si oameni ce ajuta alti oameni si glume si concursuri cu dinozauri.
Asa-s zilele de magie intr-o ceata de clovni, intr-o masina colorata.
Ador clovnii.
Oare ei adora papusa stricata?
Magia unui zambet in ultimele zile din mai, intr-o casa de batrani. O duzina de clovni colorati si galagiosi, unii mai fericiti altii mai putin. De ce un asa amestec de stari sufletesti intre clovni? Pentru ca oricat de colorata si zambareata e masca pe care o poarta o persoana ca si clovn, nu poate ascunde in totalitate cine este cu adevarat, cu toate grijile si preocuparile ei.
Dupa o zi ploioasa si plina de ghinion, dar cu momente de fericire pline de decibeli, decibeli care parca se certau cu picurii de apa ce ne bateau in fereastra microbusului, ne-am adunat hainele si perucile si culorile, ne-am inarmat cu baloane si zambete si am tinut un moment de curcubeu si la final de soare.
Multumirea batraneilor, puternic impresionati de atata culoare si ras, a fost cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi din partea publicului. Aplauze, aplauze!
Multumim!
Sunt un clovn si stiu ca-mi place.
Si flori si soare si zambete si curcubeie si fericire si momente de prietenie si muzica si imbratisari si baloane modelate si-un tort magic si-un bucatar iscusit si-un inotator profesionist si-un ajutor de bucatar sef si-un hot haios si-un crainic tv vorbaret si-o asistenta atenta si-un magician talentat si o Steluta fermecatoare si-o papusa stricata si-un papusar instalator si doi copii cuminti si tot ce vrei si oameni ce ajuta alti oameni si glume si concursuri cu dinozauri.
Asa-s zilele de magie intr-o ceata de clovni, intr-o masina colorata.
Ador clovnii.
Oare ei adora papusa stricata?
joi, mai 28
buclele ei danseaza rumba
E cald si miroase a munte.
E liniste.
Ei, nu foarte liniste. Se aud pasari cantand din toate directiile si insecte marunte ce tin recitaluri prin iarba verde de mai. Mii de papadii aurii rasarite in verdele crud, se leagana in bataia vantului.
Parul ei din nou danseaza rumba cu aerul. Buclele ei aramii se iubesc cu vantul. Ea e din nou singura, iar cand isi ridica privirea vede prin lentila curata a ochelarilor varfurile de brad semete ce strapung cu acele lor zarea albastra.
Sufletul ei e divizat si ea se simte prinsa intre doua locuri: aici si acolo.
Vantul ii vorbeste. El ii aude gandurile si o aproba, o intelege. Ea stie asta, pentru ca el ii magaie obrazul cu fiecare pala de vant.
E prinsa intre doua lumi: cea de-aici si cea de-acolo.
Soarele ascuns ii incalzeste zulufii si puful marunt de pe obraz, indemnand-o parca sa-l priveasca. Pentru ca soarele de aici e acelasi cu cel de acolo.
Iubeste vantul ce-i calatoreste-n plete, aerul ce-i inunda plamanii si ii umple fiinta, pentru ca stie ca e el.
E liniste.
Ei, nu foarte liniste. Se aud pasari cantand din toate directiile si insecte marunte ce tin recitaluri prin iarba verde de mai. Mii de papadii aurii rasarite in verdele crud, se leagana in bataia vantului.
Parul ei din nou danseaza rumba cu aerul. Buclele ei aramii se iubesc cu vantul. Ea e din nou singura, iar cand isi ridica privirea vede prin lentila curata a ochelarilor varfurile de brad semete ce strapung cu acele lor zarea albastra.
Sufletul ei e divizat si ea se simte prinsa intre doua locuri: aici si acolo.
Vantul ii vorbeste. El ii aude gandurile si o aproba, o intelege. Ea stie asta, pentru ca el ii magaie obrazul cu fiecare pala de vant.
E prinsa intre doua lumi: cea de-aici si cea de-acolo.
Soarele ascuns ii incalzeste zulufii si puful marunt de pe obraz, indemnand-o parca sa-l priveasca. Pentru ca soarele de aici e acelasi cu cel de acolo.
Iubeste vantul ce-i calatoreste-n plete, aerul ce-i inunda plamanii si ii umple fiinta, pentru ca stie ca e el.
sâmbătă, mai 23
te gandesti vreodata cum e sa mori?
cateodata.
azi nu se simte colorata.
azi a plouat. si nu a plouat cu fericire sau sa fi fost o ploaie frumoasa.
azi a plouat ca ploaia lui Bacovia.
*Picurii ii lovesc tampla, in timp ce ea statea intinsa pe mijlocul soselei, plina de rosu. Daduse o masina peste ea. E ciudat, pentru ca mereu se uita in stanga si in dreapta cand trecea strada. Azi, dungile albe si negre sunt patate de rosu. A fost o intamplare ca ea sa fie tocmai acolo, tocmai la acea ora tarzie din noapte. Nu obisnuia sa mearga la magazin noaptea. Dar a trebuit. Ramasese fara lapte si ii trebuia copilului. Era obosita si isi uitase ochelarii acasa. A murit imbracata in pijama, pe o strada luminata si uda in luna mai. Nu s-a gandit niciodata la moartea ei. Poate, cateodata. Isi facea mai multe griji pentru copilul ei. Si pentru cele 2 slujbe pe care le avea. Ii era frica de iubitul ei ce venea acasa si o batea in fiecare zi. Pentru ea, fiecare zi inseamna moarte. Putin, cate putin. Ar fi trebuit sa moara altfel. Dar nu. Ea a murit pe-o strada, calcata de-o masina in timp ce ii aducea copilului laptele. Punga s-a rupt si s-a amestecat cu sangele sarat si ploaia murdara sub roata masinii.
Pe strazi se-aud cum fug nebune ambulantele si masinile de politie. Cativa betivi curiosi vin si se holbeaza la trupul femeii ce statea in mijlocul drumului. Era luminata de farurile masinilor. Trupul ii era contorsionat intr-o pozitie nefireasca, cu ochii inchisi, parca plangand.
Copilul ei... plangea.*
-am simtit nevoia sa scriu asta, azi, cand in camera mea ploua.
azi nu se simte colorata.
azi a plouat. si nu a plouat cu fericire sau sa fi fost o ploaie frumoasa.
azi a plouat ca ploaia lui Bacovia.
*Picurii ii lovesc tampla, in timp ce ea statea intinsa pe mijlocul soselei, plina de rosu. Daduse o masina peste ea. E ciudat, pentru ca mereu se uita in stanga si in dreapta cand trecea strada. Azi, dungile albe si negre sunt patate de rosu. A fost o intamplare ca ea sa fie tocmai acolo, tocmai la acea ora tarzie din noapte. Nu obisnuia sa mearga la magazin noaptea. Dar a trebuit. Ramasese fara lapte si ii trebuia copilului. Era obosita si isi uitase ochelarii acasa. A murit imbracata in pijama, pe o strada luminata si uda in luna mai. Nu s-a gandit niciodata la moartea ei. Poate, cateodata. Isi facea mai multe griji pentru copilul ei. Si pentru cele 2 slujbe pe care le avea. Ii era frica de iubitul ei ce venea acasa si o batea in fiecare zi. Pentru ea, fiecare zi inseamna moarte. Putin, cate putin. Ar fi trebuit sa moara altfel. Dar nu. Ea a murit pe-o strada, calcata de-o masina in timp ce ii aducea copilului laptele. Punga s-a rupt si s-a amestecat cu sangele sarat si ploaia murdara sub roata masinii.
Pe strazi se-aud cum fug nebune ambulantele si masinile de politie. Cativa betivi curiosi vin si se holbeaza la trupul femeii ce statea in mijlocul drumului. Era luminata de farurile masinilor. Trupul ii era contorsionat intr-o pozitie nefireasca, cu ochii inchisi, parca plangand.
Copilul ei... plangea.*
-am simtit nevoia sa scriu asta, azi, cand in camera mea ploua.
vineri, mai 22
te iubesc. -si eu te iubesc
Si eu stiu ca iubesc ochisorii aceia pentru ca sunt negri si rade mereu cu ei.
Si eu stiu ca el se joaca mereu. Si mereu rade si cu ochii cei negri si cu gurita.
Si eu stiu ca el e un copil frumos si cuminte.
Si ma iubeste.
Chiar daca doar atunci cand isi aminteste.
Era cald. Era normal sa fie cald. Si purta in brate un bulgaras de copil frumos ce radea cu toata inimioara. Si o strangea in brate, din cauza ca bulgarasului i se facea frica.
Mi-ar placea sa fiu un bulgaras de copil frumos ce rade din toata inimioara. Mi-ar placea sa pot sa ma incolacesc de cineva ca o plantuta mica si fragila, atunci cand imi este frica, sa stiu ca acel cineva ma protejeaza de vantul rau si ploaia acida a lumii ce ne-nconjoara. Uneori.
Vreau si pot sa ma incolacesc. Am nevoie doar de-un suflet...
A, si-as vrea si un sarut!
Si eu stiu ca el se joaca mereu. Si mereu rade si cu ochii cei negri si cu gurita.
Si eu stiu ca el e un copil frumos si cuminte.
Si ma iubeste.
Chiar daca doar atunci cand isi aminteste.
Era cald. Era normal sa fie cald. Si purta in brate un bulgaras de copil frumos ce radea cu toata inimioara. Si o strangea in brate, din cauza ca bulgarasului i se facea frica.
Mi-ar placea sa fiu un bulgaras de copil frumos ce rade din toata inimioara. Mi-ar placea sa pot sa ma incolacesc de cineva ca o plantuta mica si fragila, atunci cand imi este frica, sa stiu ca acel cineva ma protejeaza de vantul rau si ploaia acida a lumii ce ne-nconjoara. Uneori.
Vreau si pot sa ma incolacesc. Am nevoie doar de-un suflet...
A, si-as vrea si un sarut!
joi, mai 14
copile-pentru ca si tu esti fericit.
sunt fericita pentru ca si tu esti fericit.
in sfarsit, dupa atata timp si-atatea suferinte si lacrimi... ti-ai gasit fericirea. ai gasit-o in lume, in soare, in ochi, in maini, in par...
te-ai metamorfozat in cineva bun.
imi place de tine asa cum esti, fericit.
ma faci si pe mine fericita.
fericirea ta nu are limite... se duce in fiecare colt al lumii si mangaie fiecare inima.
lumea e fericita pentru ca si tu esti fericit.
lumea e rotunda.
lumea e perfecta acum in ochii tai si orice problema ai avea, stii ca totul va fi bine pentru ca fericirea ta infinita acopera cerul si lumineaza pamantul.
muzica ta e molipsitoare la fel ca starea ta de beatitudine, copile, ce iubesti azi si maine si poimaine pana la sfarsitul lumii.
inima mea daca ar avea gura ar canta acelasi cantec de iubire, unita cu fericirea ta, copile.
in sfarsit, dupa atata timp si-atatea suferinte si lacrimi... ti-ai gasit fericirea. ai gasit-o in lume, in soare, in ochi, in maini, in par...
te-ai metamorfozat in cineva bun.
imi place de tine asa cum esti, fericit.
ma faci si pe mine fericita.
fericirea ta nu are limite... se duce in fiecare colt al lumii si mangaie fiecare inima.
lumea e fericita pentru ca si tu esti fericit.
lumea e rotunda.
lumea e perfecta acum in ochii tai si orice problema ai avea, stii ca totul va fi bine pentru ca fericirea ta infinita acopera cerul si lumineaza pamantul.
muzica ta e molipsitoare la fel ca starea ta de beatitudine, copile, ce iubesti azi si maine si poimaine pana la sfarsitul lumii.
inima mea daca ar avea gura ar canta acelasi cantec de iubire, unita cu fericirea ta, copile.
joi, mai 7
lumina mea se cearta cu soarele.
Am stat azi o clipa si m-am uitat inapoi.
Cata suferinta...cata durere...cate lacrimi...cata ura... am simtit atunci. Cuvintele fug de mine, asa cum fug sobolanii cand se scufunda vaporul... Acum, ma gandesc destul de mult inainte de a scrie ceva. Inainte, izbucneam. Aveam idei, simteam, le puteam asterne in caractere pe blog sau le scrijeleam pe hartiile volante din caietul de matematica... In loc de cifre si formule imi scriam povestile reale, triste si fantastice. Simteam ca pot atinge toate capetele lumii si intr-un cerc eu puteam desena lumina. Eu vedeam lumea, dintr-un capat in altul... Eu simteam totul si vroiam sa-l strang in palma, iar apoi sa il imprastii in marea albastra ce apartine tuturor. Iubeam neconditionat, fara nicio asteptare reala... Imi visam visele si ma trezeam in realitatea dezamagitoare a diminetilor reci de iarna. Tanjeam dupa primavara si vara... tanjeam dupa viata si flori... Dar flori aveam si atunci... Caldura ma oboseste... Lumina de-afara se cearta cu lumina mea. Soarele ma arde uneori. Ma plezneste si-mi taie obrazul si fruntea deja incretita din cauza razelor mult prea otravite. Soarele imi incalzeste inima si pantalonii, dar daca stau prea mult in el ma imbolnaveste. E nevoie doar de un strop de soare. Pentru ca s-ar putea sa imi topeasca cristalele de zapada ce imi protejeaza sufletul. Si asa, sufletul meu sa fie supus torturii.
Sosirea luminii otravite imi incetineste creativitatea-asta daca exista ea cat de cat.
Paginile ingalbenite de soare incep sa se goleasca de cuvinte incet, incet. Daca pui o foaie scrisa pe pamant si o tii cu o piatra si o lasi acolo peste zi, vei vedea ca a doua zi, cuvintele tale au fugit. Undeva in iarba? Nu. Au disparut in neant. La fel sunt si eu. Daca ma uit in ploaia de raze... voi disparea mai repede decat ar trebui, poate, sa o fac.
Cata suferinta...cata durere...cate lacrimi...cata ura... am simtit atunci. Cuvintele fug de mine, asa cum fug sobolanii cand se scufunda vaporul... Acum, ma gandesc destul de mult inainte de a scrie ceva. Inainte, izbucneam. Aveam idei, simteam, le puteam asterne in caractere pe blog sau le scrijeleam pe hartiile volante din caietul de matematica... In loc de cifre si formule imi scriam povestile reale, triste si fantastice. Simteam ca pot atinge toate capetele lumii si intr-un cerc eu puteam desena lumina. Eu vedeam lumea, dintr-un capat in altul... Eu simteam totul si vroiam sa-l strang in palma, iar apoi sa il imprastii in marea albastra ce apartine tuturor. Iubeam neconditionat, fara nicio asteptare reala... Imi visam visele si ma trezeam in realitatea dezamagitoare a diminetilor reci de iarna. Tanjeam dupa primavara si vara... tanjeam dupa viata si flori... Dar flori aveam si atunci... Caldura ma oboseste... Lumina de-afara se cearta cu lumina mea. Soarele ma arde uneori. Ma plezneste si-mi taie obrazul si fruntea deja incretita din cauza razelor mult prea otravite. Soarele imi incalzeste inima si pantalonii, dar daca stau prea mult in el ma imbolnaveste. E nevoie doar de un strop de soare. Pentru ca s-ar putea sa imi topeasca cristalele de zapada ce imi protejeaza sufletul. Si asa, sufletul meu sa fie supus torturii.
Sosirea luminii otravite imi incetineste creativitatea-asta daca exista ea cat de cat.
Paginile ingalbenite de soare incep sa se goleasca de cuvinte incet, incet. Daca pui o foaie scrisa pe pamant si o tii cu o piatra si o lasi acolo peste zi, vei vedea ca a doua zi, cuvintele tale au fugit. Undeva in iarba? Nu. Au disparut in neant. La fel sunt si eu. Daca ma uit in ploaia de raze... voi disparea mai repede decat ar trebui, poate, sa o fac.
vineri, mai 1
azi e mai.
E prima zi din luna mai.
O copila, se trezeste, mangaiata de ideea razelor de soare. Nu le vede pentru ca fereastra e departe si acoperita.
Ziua de mai este o zi obisnuita. Se astepta la ploaie copila. "Mereu de ziua mea ploua!". E ciudat. Copila, si-a ales special prima zi din luna mai ca sa fie doar a ei. Am o zi doar a mea! Dar noaptea nu poate fi si ea doar a mea?
Fiecare zi e a mea. Fiecare zi e un alt cadou primit de sus. Fiecare zi bate in geam... Fiecare zi te trezeste zambind sau plangand si fiecare zi e luminoasa.
Fiecare noapte e a mea. Fiecare noapte e un leagan. Fiecare noapte are stele si luna... Fiecare noapte e un alt cadou de vise. Fiecare noapte e ori albastra ori neagra ori luminoasa.
Toate sunt ale tale.
Copila si-a schimbat sireturile de la pantofi.
Copila are 8 ani!
Si ii place sa faca baloane de sapun pe strada.
Desi pare ca-i mica, aceasta copila iubeste!
O copila, se trezeste, mangaiata de ideea razelor de soare. Nu le vede pentru ca fereastra e departe si acoperita.
Ziua de mai este o zi obisnuita. Se astepta la ploaie copila. "Mereu de ziua mea ploua!". E ciudat. Copila, si-a ales special prima zi din luna mai ca sa fie doar a ei. Am o zi doar a mea! Dar noaptea nu poate fi si ea doar a mea?
Fiecare zi e a mea. Fiecare zi e un alt cadou primit de sus. Fiecare zi bate in geam... Fiecare zi te trezeste zambind sau plangand si fiecare zi e luminoasa.
Fiecare noapte e a mea. Fiecare noapte e un leagan. Fiecare noapte are stele si luna... Fiecare noapte e un alt cadou de vise. Fiecare noapte e ori albastra ori neagra ori luminoasa.
Toate sunt ale tale.
Copila si-a schimbat sireturile de la pantofi.
Copila are 8 ani!
Si ii place sa faca baloane de sapun pe strada.
Desi pare ca-i mica, aceasta copila iubeste!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)