duminică, iunie 14

dialog absurd cu pinguini.

1: -Nu ştiu dacă înţelegi.
2: -Pur şi simplu, nu îmi dau seama.
1: -Totuşi, acum înţelegi?
2: - ...
1: -Nici acum?
2: - ...
1: -Dar nu ţi-am explicat, nu o dată, ci de mai multe ori?
2: - ...
1: -Tu, chiar nu înţelegi?!
2: - ...
1: -M-am săturat. Nu te mai iubesc!
2: -Nu mă mai iubeşti?
1: -Nu.
2: -De ce?
1: - ...



Ce se întâmplă atunci când unul din ei nu mai iubeşte?
Celălalt suferă o viaţă întreagă? Sau dimpotrivă, trece cu uşurinţă peste moment?

Era o dată o ţara a pinguinilor. Nu, nu era Polul Nord, nici Polul Sud. Era ţara pinguinilor.
Şi în această ţară trăia o pereche de pinguini. În general, după ce pinguinii şi-au găsit un partener sau parteneră, pinguinii rămân împreună ani de zile, chiar toata viaţa- atâta timp cât au pui. Şi pinguinii aceştia trăiau fericiţi.
Dar într-o zi, ceva s-a întâmplat. Nu se ştie exact ce, poate că nu au mai putut avea pui sau ce ştiu eu... S-au despărţit. Ceva absolut anormal pentru nişte pinguini ca ei.
Oare ce s-o fi întâmplat cu ei?

16 comentarii:

Monitzy spunea...

uhm...as putea sa iti scriu o carte despre pinguinii astia doi...

cristinutza spunea...

Povesteste-mi.

Monitzy spunea...

nu ca nu ai sti de fapt povestea... multi o stiu, dar ca tot mai putini o tin minte...
o retin doar cei carora le pasa, caci pentru restu e doar un ceva de background in viata lor agitata in care cei din jur nu isi au locul...

cristinutza spunea...

Cred ca e si aproape normal ca pentru ceilalti sa fie ceva de background. Pentru ca, pana la urma, fiecare din noi e actorul principal in filmul vietii sale. Ceilalti sunt personajele secundare in filmul ficaruia. Vin si pleaca. Cel care ramane mereu esti tu, actorul principal.
Imi place sa ascult povestile celorlati pentru ca pot invata din ele cate ceva. Oricum nu am timp sa le traiesc pe toate.
La fel, fiecare decizie pe care o iau ma poate duce pe drumuri la care nici nu ma astept... Din miile de povesti ce le pot trai doar cateva din ele se intersecteaza cu drumul meu.
Mie, cel putin, imi plac povestile.:)
>:D<

Monitzy spunea...

si mie...desi le prefer pe cele mai putin triste :)

cristinutza spunea...

Din cele triste invatam cel mai mult...
Avem prea putin timp sa fim fericiti si deobicei uitam sa fim fericiti cand avem ocazia, iar cand basmul se termina, tanjim dupa fericire.
Asa ca, daca ai si aveti si avem ocazia de a fi fericiti, sa profitam de ea atunci, in momentul de fericire maxima!

Andra spunea...

pacat ca realitatea oamenilor nu este asemenea a cea a pinguinilor.acum oamenii se iubesc,in urmatoarea zi iubirea a disparut.

cristinutza spunea...

Foarte adevarat Andra. Nimic nu e pentru totdeauna...
Se pare ca sunt in specia gresita. As vrea sa fiu o pinguina.

Monitzy spunea...

stii ce facut mha, mama lui de pinguin? a fugit cu o turturica :|

cristinutza spunea...

Turturica?
Deci cu de-astea mai tinerele spui tu... Urat din partea lui!

Jesus of Oradea spunea...

voi traiti intr-o lume separata, a voastra, asa-i?

cristinutza spunea...

Vrei sa spui ca suntem, putin, nebune?
N-ai vrea sa intri si tu in lumea noastra? Putem crea un pinguin-poet.:D

Jesus of Oradea spunea...

daca scrie poezie erotica, ma mai gandesc.

cristinutza spunea...

Perfect. Pinguinul-poet scrie poezie erotica. Deci intri?

[Shadow Alin] spunea...

ms de complimente :) toti suntem ca pinguinii astia la un moment dat ... probabil din prostie

cristinutza spunea...

Chiar asa, suntem. Poate prostie dar eu cred ca noi ne dorim sa fim ca pinguinii...