miercuri, iunie 17

plutire.

Ieri am vazut copii în formol.
Am intrat într-o sala albă, plină cu mobilă şi alte lucruri inutile. Ca atunci când te muţi.
Pe una din mesele prăfuite, în două vase-borcan, pluteau trei corpuri micuţe de copii.
În primul era o fetiţă. Am numit-o Ana. Avea în cap un fel de tumoră. Lichidul era prea puţin în vas şi felul în care i se vedea creştetul, altfel decât corpul înmuiat în formol, o făcea de-a dreptul sinistră. Avea guriţa deschisă şi umerii ridicaţi. Dar asta nu conta. Mă gandeam cum de ajunsese acolo. În celalalt vas erau doi (băieţi cred), de-asemenea plutind şi ei. Vasele erau aşezate lângă o fereastră vopsită ca să nu se vadă. Lumina ce patrundea prin sticla recipientului şi a lichidului, dădea o culoare galbuie, ciudată formolului. Pielea fătului era strânsă şi semăna a plastic. Fără viaţă. Am fost puţin speriată de acea imagine.
Îmi pare rău pentru vieţile lor ce ar fi putut fi, poate, frumoase.
Când am văzut prima dată imaginea, m-am oprit şi am privit-o destul de multă vreme. Era altfel decât animalele de la şcoală- îmi cer scuze pentru comparaţie. Am tras aer adânc în piept şi am continuat să privesc.
Mi-e destul de greu să explic ce am simţit. Nici nu sunt sigură dacă am simţit ceva. Nu înseamnă ca sunt nesimţită. Pur şi simplu acea imagine nu ma lega de nimic din trecutul sau prezentul meu.
Totuşi, e teribil să ajungi să pluteşti în formol...

20 de comentarii:

Florin spunea...

uuuf :( :((

cristinutza spunea...

Da... A fost impresionant. Imi pare rau ca nu am avut mai multe cuvinte de scris despre asta... E prea greu.

Florin spunea...

ai inteles gresit ...eu nu sunt contra hi5...am spus ca sunt intrebat cum de am blog si nu am hi5 si am explicat....

nu am spus ca e o prostie sau ceva de genu...:)

Florin spunea...

e ok ...am vrut sa fiu sigur ca nu se intelege gresit:D..

o zi buna!!:)

Jesus of Oradea spunea...

imi place mai mult decat faza cu pinguinii.

cristinutza spunea...

Si mie.

Adi spunea...

unde dracu' ai vazut tu copii in formol?

cristinutza spunea...

Aaa, era un fel de spital.

Adi spunea...

in vis?

cristinutza spunea...

Nu. In realitate.

Laurenţiu spunea...

Imi place sa citesc despre emotiile oamenilor.

Acei copii au ajuns in formol in momentul in care am citit ce ai scris. Iar pentru tine, cred ca in momentul in care i-ai vazut. Pana atunci sigur nu erau in formol si mai mult ca sigur nici nu existau. Deci, ca sa clarific raspunsul al intrebarea ta, "cum au ajuns acei copii in formol?", cred ca tu i-ai pus acolo si acolo vor ramane mereu. Nu-i nici de bine, nu-i nici de rau. E asa cum este.

La mai mult cerneala in pana!

Adi spunea...

in realitate unde?

cristinutza spunea...

Nu cred ca are importanta unde. Era un spital.

Adi spunea...

ba da,are importanta.
eu,in spitalele prin care am fost, n-am dat de asa ceva si sunt curios unde ai vazut tu.asa ca,te rog, sa lasi numele spitalului sau ceva in genu'.mersi

cristinutza spunea...

Stimabile domn Adi. Am spus deja ca nu are importanta unde am vazut ce-am vazut. E mult mai important ce am simtit si ce a rezultat din acea experienta. Cred ca ar trebui sa respecti decizia pe care am luat-o de a nu dezvalui locul respectiv. Multumesc.

Adi spunea...

mda..

Handesion spunea...

nu cred ca au fost freodata constienti de ceva....

cristinutza spunea...

Mai bine pentru ei. Eu insa, m-am gandit la cum ar fi putut fi ei...

SunLoVeR spunea...

ce imagine...puternica. cred ca as fi plans la faza asta. nu stiu...nu din mila, nu din compatimire, nu din uimire sau sperietura...pur si simplu...lacrimile ar fi cazut..pe pamantul murdar...l-ar fi curatat..

cristinutza spunea...

Acei copii iti multumesc. Iti multumesc pentru ca esti cel care le curata locul...