sâmbătă, mai 23

te gandesti vreodata cum e sa mori?

cateodata.

azi nu se simte colorata.
azi a plouat. si nu a plouat cu fericire sau sa fi fost o ploaie frumoasa.
azi a plouat ca ploaia lui Bacovia.


*Picurii ii lovesc tampla, in timp ce ea statea intinsa pe mijlocul soselei, plina de rosu. Daduse o masina peste ea. E ciudat, pentru ca mereu se uita in stanga si in dreapta cand trecea strada. Azi, dungile albe si negre sunt patate de rosu. A fost o intamplare ca ea sa fie tocmai acolo, tocmai la acea ora tarzie din noapte. Nu obisnuia sa mearga la magazin noaptea. Dar a trebuit. Ramasese fara lapte si ii trebuia copilului. Era obosita si isi uitase ochelarii acasa. A murit imbracata in pijama, pe o strada luminata si uda in luna mai. Nu s-a gandit niciodata la moartea ei. Poate, cateodata. Isi facea mai multe griji pentru copilul ei. Si pentru cele 2 slujbe pe care le avea. Ii era frica de iubitul ei ce venea acasa si o batea in fiecare zi. Pentru ea, fiecare zi inseamna moarte. Putin, cate putin. Ar fi trebuit sa moara altfel. Dar nu. Ea a murit pe-o strada, calcata de-o masina in timp ce ii aducea copilului laptele. Punga s-a rupt si s-a amestecat cu sangele sarat si ploaia murdara sub roata masinii.
Pe strazi se-aud cum fug nebune ambulantele si masinile de politie. Cativa betivi curiosi vin si se holbeaza la trupul femeii ce statea in mijlocul drumului. Era luminata de farurile masinilor. Trupul ii era contorsionat intr-o pozitie nefireasca, cu ochii inchisi, parca plangand.
Copilul ei... plangea.*


-am simtit nevoia sa scriu asta, azi, cand in camera mea ploua.

Niciun comentariu: