banal inseamna obisnuit?

de ce mereu lucrurile banale ni se par extraordinare? sau de ce fiecare lucru pe care il descopera un om de-a lungul vietii a fost deja descoperit inainte si a devenit un lucru banal? de ce atunci cand esti pentru prima data ranit in dragoste lumea e nepasatoare la suferinta ta imensa zicand "si eu am patit la fel, vei trece peste!". de ce suferinta fiecaruia e importanta doar pentru el. de ce nu ii pasa lumii de mine? de ce suntem egocentristi? de ce suntem ambitiosi si indiferenti? de ce toate momentele din viata ta sunt chestii banale pentru ceilalti iar pentru tine mari descoperiri, de genul: wow pamantul e rotund...
de ce uitam mereu lucrurile care ne-au modelat? de ce uitam cat de mult l-am iubit pe iubitul vietii noastre? de ce ne distrugem dreptul la fericire? si-apoi... ce-i fericirea asta? fericire... sa fii fericit e o utopie. un ideal mult prea inalt de atins. cand suntem fericiti uitam cat am suferit, si apoi dam cu capul de nori si ne doare si cadem in gol si nimeni nu ne prinde pentru ca nimanui nu-i pasa ca noi am esuat. si apoi sa iti mai aduni puteri ca sa te ridici din nou, pentru ca sa te pregatesti pentru noua cazatura... si tot asa un cerc infinit. un cerc de durere si uitare. sa fim ca niste bebelusi ce se ridica in picioare si pornesc spre un drum plin de suferinta nestiind ca pe drum vor da de atat de multe pietre incat nu vor mai stii cum sa le ocoleasca. imi doresc sa fiu un bebelus, ca atunci cand cad sa ma ridice mama sau sa ma duca in brate peste fluvii si sa sara prapastiile. acum nimeni nu sare deodata cu mine.
copii cresc si devin incet incet adulti. descopera pentru prima data chestiile deja descoperite. "nimic nou sub soare!" pentru mine e! si ma doare sa aflu ca raspunsul la intrebarea mea existentiala deja a fost gasit si eu trebuie sa accept ca nu sunt chiar atat de unica... si ca il pot face unic imbracandu-l in cuvinte si matasuri ca sa para nou si frumos... ca un apartament de bloc proaspat renovat. o cutie de chibrite cu alta denumire...
sinceritatea asta imi va sapa mormantul intr-o buna zi.
prefer sa spun totul asa cum il simt in vremea aceasta a vietii mele. nu vreau sa fiu diplomata. vreau sa le spun asa cum sunt.

as vrea sa traiesc intr-o lume netehnologizata. fara telefoane si fara calculatoare. fara curent electric si apa la robinet. fara matematica prea multa si rautate. fara bani si fara banci. fara politicieni si politica. fara mass media si fara infractori. vreau o lume curata si simpla. cu multe carti si animale si natura si copaci si fluturi liberi si colorati. vreau sa traiesc intr-o lume in care nu am nevoie de pantofi si haine de marca. vreau sa fiu imbracata intr-o carpa si sa-mi iubesc iubirea fara cuvinte prea mari si pompoase... vreau sa fie totul cat mai natural... ca la inceput.