dimineţi albastre.

Ascultă-mă.
E atât de greu să înţelegi ce vreau, ce spun şi ce nu spun?
Ascultă-mă şi înţelege.
Tot ce e de înţeles şi ce greşesc.
Ajută-mă să sper. Să merg ca un copil, uşor. Pas după pas cu tine. Cu nimeni altcineva alături decât noi. Înfăşuraţi în şoapte şi săruturi mult prea matinale, amare.
Ajută-mă să văd lumea din nou în ochii tăi albaştri. Să-mi plimb mâna iscoditoare în şuviţele tale în dimineţile prea matinale, amare.
Ajută-mă să pictez lumea asta mare în culorile tale. Să cad în bălţi de culoare-păşind pe străzile îngheţate. Tot ce ai pus în mine a fermentat. Coconul a crăpat şi întreg sufletul dospit a dat pe-afară de-atâta iubire.
Pleacă doar. Ajută-mă să-mi fie mult prea dor. Dintre toţi, tu reuşesti - îmi este dor.
Aud muzică atunci când nimeni nu cântă.
El poate să fie acolo unde eşti doar tu şi nu te deranjează. Te luminează.
Tot ce a fost înainte de albastru nu mai contează. Vântul le-a împrăştiat pe toate. Orizontul fără margini înfăşoară sufletele. Mă aliniază cu săruturile mult aşteptate. Totul a fost tot şi totul nu a mai rămas. Uneori doare. Albastrul vindecă.
Sunt astru pe un cer gol.
Ascultă-mă.
Salvează-mă.