sâmbătă, noiembrie 21

aer. aniversare tăcută.

Parcă plutesc într-un balon umplut cu aer cald şi vise, deasupra a tot ce mi se întâmplă. Prezentul nu mai are sens - nici trecutul, nici viitorul. Sunt captivă în timp, într-un gol ce se lărgeşte.
Lumina deschide calea ruinelor şi a cuvintelor rostite a căror soartă nu o putem schimba.
Vântul îmi poartă balonul de hârtie pe norii pufoşi. Sunt ocrotită acolo sus. Poate de aceea m-am desprins de prezentul etern. Călătoresc pe alte tărâmuri, în alte lumi. În ceea ce nu e şi ceea ce ar putea fi.
Zbor cu păsările.
Devin una cu cerul şi cu aştrii. Nemurirea este legată de cer.
Am pornit în urmă cu un an în călătoria magică din lumea nouă. Felicitări.

Suntem miracole.
Nu existăm fără suferinţă. Nu suntem întregi, capabili să trăim.
Suferinţa ne arată ca existăm.

Balonul meu de hârtie albastră ca de cer dansează cu norii.

6 comentarii:

Anonim spunea...

pare un text scris sub influenta unor altor scrieri, o usoara plagiere sau o parere prea bine expusa este greu sa imi dau seama :D

Cristina spunea...

Hmm. Cum asa? Te poti explica?

Ana Gabriela spunea...

"Suferinţa ne arată ca existăm."
:D mi-a placut la nebunie textul...dar de ce aniversare tacuta???

Cristina spunea...

A fost un an de cand mi-am inceput blogul. Atat cred
Multumesc pentru ganduri! :)

Ana Gabriela spunea...

aha...atunci felicitari...si la mine a atrecut anul...am uitat sa-l sarbatoresc:))

Ana Gabriela spunea...

Sa vina Mos Nicolae,
Cu zambete pe la fiecare!!!