joi, iunie 2

cercei.

Mă pierd din nou, puţin câte puţin. Azi o şuviţă, ieri o geană şi mâine cândva, îmi voi pierde şi ochii. Se întâmplă ca de fiecare dată.

În fiecare dimineaţă îmi pun cerceii în urechi cu gândul la el, în speranţa că azi ne vom revedea. Azi nu am cercei în urechi şi îmi simt auzul uşor. Mă copleşeşte puterea cerceilor atinşi de el de atâtea ori. Mă doare să îi port. Poate că m-a uitat aşa cum i-am uitat şi eu prezenţa. Nu l-aş mai recunoaşte dacă ar sta lângă mine. Nu l-am mai atins demult şi mă întreb dacă el există cu adevărat...

Niciun comentariu: