nu ar conta.

Scumpo, e inutil. Nu vezi? Nu vrei? Da, ştiu că nu vrei. Te doare, te roade, te omoară, te sfarmă, te striveşte, te îndeamnă să uiţi de tine exact atât cât să-l facă pe el fericit.
Ce-ţi pasă?

Auzul meu e selectiv. De îndată ce cineva începe să vorbească, auzul meu mă poartă într-o gaură de vierme spaţială unde toate sunetele se amestecă într-un murmur indescifrabil. Mă străduiesc să descifrez sunetele amestecate, cu ochii închişi. E întuneric acolo unde e soare şi chiar dacă doarme ca un prunc... ah, e inutil.

Nimic nu e ceva. Doare iubitule, nu înţelegi că doare? Ceea ce însemni pentru mine, eu nu însemn pentru tine. Sunt şi doar atât. Eşti atât de departe, de neatins. Adierile nu te aduc aici. Frunzele nu înverzesc, ba chiar putrezesc sub mantia ta de nepăsare.

Dacă ai şti, dacă ai şti...
Defapt,
Nu ar conta.

vulcan.

"Sărută-mi genele îndrăgostite cu ochii tăi... Uită-mă dar ia-mă înapoi. Nu pot suporta frigul fără tine. Eşti un vulcan. Mă încălzeşti prea tare... Mă topeşti. Îmi topeşti lumea şi-o trasformi în stropi de ploaie..."

Totul e în zadar, cel puţin pentru o clipă în care nu simt nimic.
A fost un sărut, poate mai mult şi nimic în plus.
E gol, gol, gol...
Te caut acolo unde ştiu că nu eşti. Mă gândesc la tine deşi nu exişti. Eşti doar în mintea mea, un rod al nebuniei, a tot ceea ce nu pot avea, dar după care tânjesc... Atât de mult...
Eşti umbra mea, greşeala, pasul nehotărât...
Strigătul de ajutor din noapte, lacrimile ce curg prea iute, ce nu le pot atinge... Alerg în urma lor grăbită, împiedicându-mă de faldurile neputinţei...

Culorile amare ce se amestecă pe paleta neagră. Tortură. Decepţie.

Uitare... Dacă aş ţine minte supliciile la care este supus sufletul atunci când nu îi este bine, aş refuza minutul de fericire. De ce să-l am? Sunt mai mult tristă decât fericită (ghid morbid al pesimistului.).

Nu primeşti. Nu uşor. Niciodată.
Ce?
Nu vei şti niciodată...

stele...

Pur şi simplu aşa cum se plimba prin zăpadă.
Nimic nu se compară cu un timp îngheţat. Tu cu tine şi cu restul lumii în minte.
Eram singură şi era întuneric. Priveam încântată fulgii mari cum cădeau în lumina felinarelor de pe marginea aleii. Inima îmi zburda încântată pe ritmuri indie doar de ea ştiute. Exită o fericire nemărginită în fiecare. Nişte note săltăreţe scot fiecare fir de culoare din tine. Le amestecă cu mâini de copil. Eşti fericire. Şi nu e un lucru mărunt. E doar... efemer.

Am fost pentru o clipă. După care m-am pierdut. M-am risipit. Am murit. Totul e o clipă. Totul se transformă în amintire. Într-o amintire pe care la un moment dat o pierdem. Vom pieri.

Nu aluneca pe gheaţă. Ar fi bine să fi atent. Alunecă cu grijă. Alunecă...
Agaţă-te de stele. Priveşte-le. Atinge-le. Visează.

Sărută-mă iar.

Complicat...

"Dragoste, nu e niciodată aşa cum îţi doreşti.
Pur şi simplu, nu e pentru tine. E totul mult prea complicat! Din atât de multe motive..."
Stătea întins pe canapea, ochii închişi îndreptaţi spre tavanul împăianjenit. Îşi odihnea mâinile mult prea frământate în păr. Nu zâmbea. Din când în când strângea genele şi câte-o lacrimă se rostogolea pe obraz, mângâindu-i cicatricea. Nu dormise de multe nopţi şi era extenuat.
"Oamenilor le plac lucrurile simple nu-i aşa? Complicat..."

Lucrurile sunt complicate întotdeauna. E greu să renunţi când îţi doreşti ceva atât de mult. Dar dacă îţi doreşti ceva cu adevărat... renunţă. Fericirea ta depinde de a celorlalţi dar şi fericirea celorlalţi depinde de tine. Fii bun, generos, iubeşte din toată inima - clişee bune de reţinut. Fă imposibilul un fulg de nea. Lasă-l să se topească la un moment dat.
Zâmbeşte! Îţi voi căuta zâmbetul în fiecare persoană pe care o voi întâlni pe stradă.
Îmbrăţişează!

"Tu ce vrei defapt?"
O singură întrebare, atât de multe răspunsuri complicate.
E simplu.
Vreau să fiu fericită.

dragă.

"Nu îmi poţi lua asta."
Îmi permit să scriu aceste cuvinte. Fac parte din versurile unei iubiri.
A trecut o vreme şi o încă una în care am fost... plecată. Mi-a lipsit iubirea. Mi-a lipsit chiar şi durerea provocată de ea.
Simt că m-am trezit dintr-un somn adânc. Totul în jur pare să recapete culorile pe care nu le-am mai văzut de atât de mult timp. Am fost paralizată şi uitată într-o lume prea banală, prea goală.
Nimic nu ţine la nesfârşit. Îţi frânge inima la momentul potrivit. Nimic nu mai stă în puterile tale...
Scriu, de fiecare dată cu gândul la o anumită persoană din viaţa mea, fie că citeşte, fie că nu.
Încerc să trec peste bariera pe care am ridicat-o singură.
"Eşti munte, eşti mare."
Eşti etern. Eşti suflet.
Mă faci mereu să zâmbesc, dragule.

dimineţi albastre.

Ascultă-mă.
E atât de greu să înţelegi ce vreau, ce spun şi ce nu spun?
Ascultă-mă şi înţelege.
Tot ce e de înţeles şi ce greşesc.
Ajută-mă să sper. Să merg ca un copil, uşor. Pas după pas cu tine. Cu nimeni altcineva alături decât noi. Înfăşuraţi în şoapte şi săruturi mult prea matinale, amare.
Ajută-mă să văd lumea din nou în ochii tăi albaştri. Să-mi plimb mâna iscoditoare în şuviţele tale în dimineţile prea matinale, amare.
Ajută-mă să pictez lumea asta mare în culorile tale. Să cad în bălţi de culoare-păşind pe străzile îngheţate. Tot ce ai pus în mine a fermentat. Coconul a crăpat şi întreg sufletul dospit a dat pe-afară de-atâta iubire.
Pleacă doar. Ajută-mă să-mi fie mult prea dor. Dintre toţi, tu reuşesti - îmi este dor.
Aud muzică atunci când nimeni nu cântă.
El poate să fie acolo unde eşti doar tu şi nu te deranjează. Te luminează.
Tot ce a fost înainte de albastru nu mai contează. Vântul le-a împrăştiat pe toate. Orizontul fără margini înfăşoară sufletele. Mă aliniază cu săruturile mult aşteptate. Totul a fost tot şi totul nu a mai rămas. Uneori doare. Albastrul vindecă.
Sunt astru pe un cer gol.
Ascultă-mă.
Salvează-mă.

fericire.

Îmi simt sufletul.
Odată cu zăpada asta minunată venită de undeva de unde o aşteptam, mi-am scuturat sufletul de frunze şi apă. Plutesc cu fulgii şi sărut marea de aer rece. Căldura căminului împreună cu gerul de-afară se potrivesc de minune.
Iarna e un anotimp minunat să te îndrăgosteşti.
E atât de frig şi e atât de bine. Gândesc mai limpede pe răcoare. Frigul îmi dă putere să sper la zilele bune ce au să vină.
În fiecare an mă bucură lumina Crăciunului şi mirosul brazilor. Pe stradă miroase a Crăciun.
De fiecare dată când vi de-afară, vii rece şi roşu în obraji. Sărbătorile ne fac pe toţi mai fericiţi. Grinch are inima maaare acum!
Ai putea spune că văd totul prea optimist. Are legatură cu totul şi îţi dau dreptate.
Pentru o clipă, sunt fericită.

aer. aniversare tăcută.

Parcă plutesc într-un balon umplut cu aer cald şi vise, deasupra a tot ce mi se întâmplă. Prezentul nu mai are sens - nici trecutul, nici viitorul. Sunt captivă în timp, într-un gol ce se lărgeşte.
Lumina deschide calea ruinelor şi a cuvintelor rostite a căror soartă nu o putem schimba.
Vântul îmi poartă balonul de hârtie pe norii pufoşi. Sunt ocrotită acolo sus. Poate de aceea m-am desprins de prezentul etern. Călătoresc pe alte tărâmuri, în alte lumi. În ceea ce nu e şi ceea ce ar putea fi.
Zbor cu păsările.
Devin una cu cerul şi cu aştrii. Nemurirea este legată de cer.
Am pornit în urmă cu un an în călătoria magică din lumea nouă. Felicitări.

Suntem miracole.
Nu existăm fără suferinţă. Nu suntem întregi, capabili să trăim.
Suferinţa ne arată ca existăm.

Balonul meu de hârtie albastră ca de cer dansează cu norii.

puţin.

Sunt cuvinte care merită să fie rostite. Fie că exprimă bucurie sau amărăciune ele te eliberează, deschid lacătul ce-ţi apasă sufletul, risipesc golurile de aer ce te emoţionează.
Sunt lacrimi care merită să fie vărsate. Fie că sunt de fericire sau tristeţe, lacrimile sunt bune.
Pentru a nu ştiu câta oară în viaţa mea, îmi doresc să plâng. Vreau să mă îmbrăţişeze cineva, să-mi spună că totul va fi bine. Să fie cineva pentru mine.
Mă dor ochii şi mi-e somn. Nu dorm, sunt amorţită. Doar gândurile-mi zburdă-n minte, idei, cuvinte, iubiri.
Sunt furioasă pe oameni. Pe lume. Pe cei care nu fac nimic. Pe cei ce schimbă ce e bine. Pe indecişi. Pe manipulatori. Pe hoţi. Pe cei care nu ştiu să iubească. Pe cei care nu ştiu ierta. Pe cei ce nu înţeleg...

Poveştile de iubire sunt mereu aceleaşi, dar de fiecare dată diferite.