Te-am visat noaptea trecută.
Era iarnă. Iarna mea prăfuită şi veche şi atât de rece de care mi-era atât de dor. Aşteptam tramvaiul şi cred că te aşteptam şi pe tine. Era frig şi aşa înfofolită în fularul meu colorat, am urcat. Fără bilet. Bineînţeles, controlorul mă aştepta. Afurisitul. Mi-am căutat biletul pe care nu îl aveam, peste tot. Şi atunci ai apărut tu, din mulţimea de oameni înfriguraţi. M-ai îmbrăţişat şi m-ai sărutat. I-ai spus controlorului să ne ierte - eram îndrăgostiţi şi aiuriţi şi nu aveam bilet. Spre suprinderea mea, ne-a lăsat să coborâm la următoarea staţie fără să fim pedepsiţi. Am coborât amândoi ţinându-ne de mână. Erai frumos şi îmi era frică să te privesc. Te-ai desprins de mănuşa mea şi ai luat-o pe drumul din stânga. Mi-ai şoptit numele tău înainte să te îndepărtezi prea mult. Eu, am continuat să merg tăcută înainte. Nu m-am uitat în urmă, deşi acum mi-aş fi dorit să o fi făcut.
M-am trezit şi te-am uitat. Până mai devreme, când ai apărut din nou. Sub altă formă, altă faţă dar aceaşi îmbrăţişare. De unde ştiai tu, că ador îmbrăţişările?
joi, iunie 23
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Imi place cum scrii. Nu vrei sa faci un schimb de link-uri cu mine?
Stii sa pictezi o imagine. Imi place
Trimiteți un comentariu