vineri, octombrie 8

aşa cum scriam pe caiet şi cum nimeni nu mă credea.

Şi m-ai pierdut aşa cum mă aşteptam să o faci. Dacă ceva e bun, lupţi pentru ceva. Dacă e prea simplu, prea complicat, prea îndecis... dă-i şanse. M-ai pierdut aşa cum sperai să o faci. Brav, fără lacrimi pentru că lacrimile au rămas la mine şi nu le-am vărsat încă. Pentru tine nu le voi vărsa... Nu meriţi acelaşi tratament mizer cu care onoram vechile sicrie de iubiri. Nu pot spune că te-am iubit. Nu m-ai lăsat. Însă m-ai îndrăgostit. Mi-a plăcut, m-a durut şi doare. Închei pentru prima dată un capitol uscat şi demn, aşa cum ar fi trebuit să-mi fie dimineaţa asta murdară şi grea de octombrie. Nu sunt realistă, sunt o visătoare... M-ai speriat... Sunt sigură că e mai bine aşa. Azi, cel puţin. Mâine... Poate mâine... Joi... Poate peste un an sau poate doi spuneai cândva.

5 comentarii:

Costin spunea...

usor de citit... relaxant. iti cuminteste simturile, iti leagana gandurile... in totala contradictie cu ceea ce am scris eu, in putinele mele texte. Esti optimista si se pare ca iei ce e frumos de la viata.

alin spunea...

despartiri in octombrie si dragoste in februarie...cam asa merg treburile astea.lasa trisetetea pe seama altora,,cauta bucurii

Cristina spunea...

da... deja devine rutina octombrie-februarie. vreau sa sparg monotonia anul asta. nu ma las :D

Cristina spunea...

Multumesc mult Costin. Mi-am revenit. Am fost ajutata de persoane care nu stiu ce efect au asupra mea :)

Anonim spunea...

E necesar sa lupti si tu! Nu poti sa te astepti ca celalalt sa faca tot si tu nimic si totusi sa fie bine. Daca te asteptai sa te piarda inseamna ca de fapt voiai asta, deci nu ai dreptul sa reprosezi. Cum ziceai si tu, cand vrei ceva cu adevarat lupti. Mai ai de crescut inca.