sâmbătă, iulie 24

atât deocamdată.

O ţinea ca pe o chitară, dulce, tandru, aşa cum doar el poate să o facă.
Ea îşi rezema spatele pe pieptul lui cald sub care bătea uşor o inimă. Potrivirea era perfectă. O ţinea uşor ca pe o chitară şi ea era parcă creată pentru mâinile lui... o strângere imensă a universului între două trupuri.
Mâna lui stângă era întinsă de-a lungului gâtului ei acoperit de plete arămii iar degetele pluteau deasupra părului ei într-un acord de chitară. Degete frumoase rănite de atâtea note şi minunăţii de cântece. Mâna lui dreaptă îi mângâia nurii cu un copleşitor gest de posesiune. Un deget urmat de un altul, îi cânta balade în cercuri şi ovale desenate pe harta fiinţei ei.
Îmbinarea lor a dat naştere în tăcere unei lumi noi, create doar pentru ei. Gestul atât de simplu al atingerii corzilor corpului ei a impresionat-o pentru totdeauna iar acea imagine a lor împreună a devenit tabloul care i-a schimbat viaţa.
I-a desenat lumea lui în cercuri pe piele, pe sânii rotunzi, calzi...
Ea, a sărutat mâna divină ce părea atât de moale în noaptea lor... I-a sărutat fiecare munte al degetelor, fiecare bătătură sacră ce a mâgâiat vreodată corzile lumii. Era incredibil de fericită. Respira aerul lui.
Uşor, uşor artistul se apropie de chipul fetei. Aplecat deasupra ei, o priveşte cu teamă în timp ce îi alungă o şuviţă de păr de pe frunte. Ochii lui mari şi negri se odihnesc pe pielea ei fină, alintându-i ochii ei închişi. Apoi, îşi îndreaptă buzele spre ale ei cu o deschidere ce îi dezveleşte adevărata dorinţă. Respiraţia îi devine greoaie, plină de emoţie. Apăsarea buzelor lor durează parcă la nesfârşit şi îi umple cu căldură. Ea aşteptase atât de mult timp acea clipă...

El e magician. El a îndrăgostit-o.

Niciun comentariu: