o privire care vindeca rani permanente.

am amanat destul de mult sa-mi scriu sufletul...
pot afirma cu bucurie ca mi-am revenit din starea aceea de visare plina de iluzii...pe care mi-am autoimpus-o...datorita unora dintre prietenii mei...si cel mai mult datorita unei priviri...
o privire fara nume si fara glas...
un strain...
frumos...
ce mi-a alungat din suflet ultima farama de iubire care mi-a mai ramas pentru altcineva.nu-l iubesc,doar ii ador privirea si ii multumesc ca m-a facut sa uit...am refuzat sa uit inainte,crezand ca poate cine a fost,se va intoarce...nu se intoarce si bine face...ma bucur ca e fericit...si cred ca e cazul sa caut si eu fericirea asta efemera.
"ha ha,ti-am zis eu!"
"asa si? zi mersi ca (te-)am iubit..."

credeam ca voi fi singura de Craciun...
nu e adevarat.
cel mai frumos Craciun de pana acum.
16 prieteni,zapada,colinde,mancare,vin,cadouri,Mos Craciun(i)...extraordinar a fost.
mai vreau si la anul!:x

si asa e cu baiatul cu privirea aceea...
sper sa imi revina fluturii(liliecii:))) in stomac...
daca n-am iubi,ce valoare am mai avea?
daca n-am suferi,am mai avea parte de fericire?
daca n-am gresi,am mai pretui urmatoarea mare iubire?
iubim de fiecare data cu adevarat?poate.
despre iubire poti spune milioane de lucruri,pentru ca suntem milioane de oameni,unici.de fiecare data iubim altfel...si voi stiti asta.
ideea e ca iubim,ce naiba!
avem cu ce sa ne umplem...viata...cu iubire.
calea cealalta e intunecata si mucegaita,dar supravietuiesti si asa...insa...nu esti implinit.
iti iubesc privirea,chiar daca nu te cunosc...