miercuri, ianuarie 21

vreau sa fiu puternica.

mi s-a spus ca sunt slaba...sentimentele ma coplesesc.
tu nu simti cateodata ca sufletul si inima hotarasc cam des pentru tine? nu ca nu ar fi bine ci pur si simplu nu e calea cea mai usoara sau buna pentru tine. gandirea te impiedica sa reactionezi dupa primul impuls, instinct sau dorinta. stai si te gandesti la celelalte lucruri care implica o actiune:urmarile.
ei, eu sunt slaba si pierd enorm de mult teren in fata sentimentelor care in ultima vreme, chiar daca sunt incatusate, vor sa se elibereze sub o forma sau alta. ba vor sa fuga unde vor ele ori in lume unde sa nu mai stie nimeni de ele...
mi-e tare dor de stele.
mi-e dor de vise dulci si luminoase...
imi imaginez un drum spre infinit...urc,incet niste scari de fluturi.e lumina si un petec de negru ma cheama spre el...alunec pe nori si ma alatur catorva pasari Phoenix care-si flutura penele intreptandu-se in aceasi directie ca si mine. spre-ntuneric. ajung pe norii gri, imbibati cu apa si fulgere, gemand mii tunete...trec de nori si-ajung pe un pod de stele. in celalalt capat ma asteapta un catel pufos cu trei capete. e mic si dragalas. imi arata doua drumuri, ciudat nu? Cerberul pazeste Infernul, iar Pufosu asta mic imi arata doua cai...
pe-un drum e o viata plina de iubire...iar pe celalalt e o viata lipsita de iubire...

mi s-a potolit focul din inima. imi revin. sentimentele nu se mai zbat, stau bine inchise.

sâmbătă, ianuarie 17

am miopie usoara dar totul incepe sa se schimbe

acum vad lumea cu alti ochi
si spun asta nu doar pentru ca am ochelari,ci si pentru ca parca parca incep sa ies din lumea mea albastra,de nori si soare...
sunt in siguranta aici sus,nimic nu ma poate atinge...nicio vorba,niciun deget,nicio lacrima niciun...idiot.
starea mea emotionala e schimbatoare asa cum bate vantul si puternic influentata de copacii din jurul meu.ai spune ca n-am personalitate nu? fi serios.sunt om si am sentimente si mai tot timpul zdrobite de oamenii din jur.in special cineva.
azi sunt la pamant,maine plutesc spre ceruri si nimeni nu ma poate opri...azi plang,maine rad cu gura pana la urechi...cateodata ma simt plina de prieteni...ai altadata ma simt mai singura decat singuratatea...
La vita e Bella!
de ce nu suntem fericiti daca viata e frumoasa? de ce cautam absolutul?vrem sa ne depasim conditia de oameni simpli care ar trebui sa se bucure de viata asa cum e ea...mereu vrem mai mult,vrem tot.cel putin unii.altii sunt norocosi ca sunt fericiti de ceea ce au.
fericirea mea depinde de iubire.obligatoriu.


imi vine sa vomit iubirea pe care o mai simt pentru tine.putrezeste,devine ranceda si se impute.timpul se scurge si se sparge asa cum se sparg valurile marii de stancile colturoase...secundele curg in continuare si eu tot nu am facut nimic ca sa imi ingrop amorul...il plang si il plang.vino si salveaza-l sau ingroapa-l o data! mormantul alb asteapta...lacrimi oricum nu mai sunt.nu pentru tine.

miercuri, ianuarie 7

suntem singuri...

asta-i una din zilele alea in care te simti foarte singur,evitat si aproape depresiv...
iti merg toate rau,sau cel putin asa ai impresia...te simti in plus,iti vine sa plangi...nu ai cui sa-i vorbesti...nu ca nu ar putea sa te asculte...ca unii pot...dar vrei sa tii totul in tine si sa suferi...
suntem mereu singuri,chiar si cand suntem cu altii...
venim pe lume singuri si plecam la fel de singuri...asta e ceva ce toata lumea stie...
ai momente in care cei pe care ii credeai prieteni,se dovedesc a nu fi prietenii tai...
ai momente cand simti lipsa unei singure persoane,careia sa ii pese de tine altfel decat parintilor tai...
ai momente in care iti amintesti ca nu ai parinti si ca esti si mai singur decat altii...
cand te certi cu parintii
sau te simti marginalizat...

am probleme.
am prea multa incredere in oameni...si de fiecare data ajung sa regret ca am acordat timpul si increderea mea unor oameni carora nu le pasa...

ma incearca o senzatie ciudata...incep sa cobor treptele lungii scari care coboara exact in centrul sufletului meu...drumul pare atat de lung si greu...se strang peretii in jurul meu,pe parcurs ce ajung mai aproape de miez...mi-e frig si ma doare dar caut si mai adanc...dau de-o prapastie...am nevoie de o funie sa cobor...nu mai e nimeni langa mine.sunt singura...asa ca...ma gandesc...si sar in gol.cad...si cad...si tot cad...oare cat de adanca e prapastia? ma lovesc brutal de pamantul rece...e intuneric...niciun prieten care sa imi dea o bricheta...ma caut...si intr-un final ma gasesc intr-unul din colturile sferei,ghemuita in frig,tremurand...ma uit la mine...ma uit in jur...sunt singura.

duminică, ianuarie 4

imi pare rau ca nu vrei sa fii copil...(sau copilul despre matur)

esti cel matur,pragmatic,cu picioarele pe pamant...
nu ai timp de copilarii
vrei sa muncesti si sa muncesti ca sa te ajungi...
ai uitat ce e iubirea pentru ca ai fost ranit de-atatea ori
incerci si incerci sa tai copacul de la radacina,pentru ca pentru tine toate merele s-au stricat...
acum te dai la portocale si nuci de cocos
ei...si-ti place
nu le tii
se strica si ele
ocazional sa-ti mai stapanesti setea...iei cate o nuca.proasta.da nu-i nimic,te folosesti si o arunci
umbli cu sosete 2,3 zile le arunci si pe ele...de ce sa le speli? iei altele
nu te intereseaza scoala si esti filosof...
esti prea avansat ca sa vorbesti cu copiii...
eu sunt naiv tu esti prea incercat de viata...
eu ma joc,tu muncesti.
dispretuiesti oamenii care tin la tine,nu ii asculti ii critici si nu ii ajuti sa creasca
razi de ei cand nu stiu ceva sau ii iei peste picior cand incearca sa fie ca tine
ai impresia ca esti cel mai bun de pe pamant insa nu tot timpul e asa...
imi pare rau ca ti-ai pierdut increderea in unii oameni si nu mai stii iubi asa ca inainte,cum credeam ca ma iubesti pe mine...
vei creste si mai mare si tot asa vei fi...
nu te vei schimba niciodata pentru ca asa esti tu.
imi pare rau ca nu vrei sa fii copil ca mine,maturule,orice ar insemna pentru fiecare "sa fii copil"...

in sfarsit zapada si soare!

La multi ani! Sa traiti,sa infloriti etc. Va imbratisez ca ati ajuns si anul asta.

e ianuarie si nu am scris de multa vreme.
ii spuneam lui Bogdan, parca nu pot scrie daca nu sufar...si chestia e ca incep sa imi revin.
nu stie nimeni ca am suferit sau ca inca sufar,pentru ca nu ma afisez chiar asa de mult in public...insa am simtit,si s-a vazut,cred eu, in unele chestii pe care le-am scris.
adevarul e ca ma simt super! de-o vreme ma simt asa cum eram acum 3 ani...
ni s-a refacut gasca,mai mult sau mai putin,datorita clownarelii si acum petrecem mai mult timp impreuna, si e bine!
e un fel de prietenie adevarata,cel putin eu asa o vad, si cred ca e cea mai buna din cate am avut pana acum. colindatul de craciun,seri de film,seri de monopoly,seri de monopoly si filme,seri in oras la ciocolata calda...parca parca imi aminteste de vremurile de demult.

le multumesc celor care-mi sunt prieteni pentru momentele petrecute impreuna,cele pe care daca le-as fi trait singura,ar fi fost prea amare...

Breakeven



The Script - Breakeven
Asculta mai multe audio Muzica »