puţin.

Sunt cuvinte care merită să fie rostite. Fie că exprimă bucurie sau amărăciune ele te eliberează, deschid lacătul ce-ţi apasă sufletul, risipesc golurile de aer ce te emoţionează.
Sunt lacrimi care merită să fie vărsate. Fie că sunt de fericire sau tristeţe, lacrimile sunt bune.
Pentru a nu ştiu câta oară în viaţa mea, îmi doresc să plâng. Vreau să mă îmbrăţişeze cineva, să-mi spună că totul va fi bine. Să fie cineva pentru mine.
Mă dor ochii şi mi-e somn. Nu dorm, sunt amorţită. Doar gândurile-mi zburdă-n minte, idei, cuvinte, iubiri.
Sunt furioasă pe oameni. Pe lume. Pe cei care nu fac nimic. Pe cei ce schimbă ce e bine. Pe indecişi. Pe manipulatori. Pe hoţi. Pe cei care nu ştiu să iubească. Pe cei care nu ştiu ierta. Pe cei ce nu înţeleg...

Poveştile de iubire sunt mereu aceleaşi, dar de fiecare dată diferite.