joi, octombrie 28

scurt.

Mi-e teamă că te-aş putea uita. Te-aş uita azi cândva, cumva. Ca o amintire ştearsă. De parcă aş fi Clementine.

vineri, octombrie 8

aşa cum scriam pe caiet şi cum nimeni nu mă credea.

Şi m-ai pierdut aşa cum mă aşteptam să o faci. Dacă ceva e bun, lupţi pentru ceva. Dacă e prea simplu, prea complicat, prea îndecis... dă-i şanse. M-ai pierdut aşa cum sperai să o faci. Brav, fără lacrimi pentru că lacrimile au rămas la mine şi nu le-am vărsat încă. Pentru tine nu le voi vărsa... Nu meriţi acelaşi tratament mizer cu care onoram vechile sicrie de iubiri. Nu pot spune că te-am iubit. Nu m-ai lăsat. Însă m-ai îndrăgostit. Mi-a plăcut, m-a durut şi doare. Închei pentru prima dată un capitol uscat şi demn, aşa cum ar fi trebuit să-mi fie dimineaţa asta murdară şi grea de octombrie. Nu sunt realistă, sunt o visătoare... M-ai speriat... Sunt sigură că e mai bine aşa. Azi, cel puţin. Mâine... Poate mâine... Joi... Poate peste un an sau poate doi spuneai cândva.

marți, octombrie 5

atât.

-Nu mă lăsa aşa... Mă vei pierde...
-...

-Serios. Vorbesc foarte serios. Mă vei pierde.
-...

-Îţi pasă?
-Nu ştiu.

-Când vei afla?
-Nu ştiu.

-Îţi spun, mă vei pierde...
-Ştiu.

Te-am stins ca pe-o ţigară devorată pe pieptul meu. M-am scuturat de amintirea ta uscată care s-a rostogolit ca un bolovan pe şoldurile mele rănite, rănindu-mă şi mai mult. Te-am ascuns şi te-am uitat în scorburi de copaci în drum spre mare. Te-am lăsat să te consumi de prea multă iubire, singur...

sâmbătă, octombrie 2

ars.

Am visat că am ars. Mi s-a ars pieptul şi căutam ajutor. Mă ustura, mă durea însă am continuat să merg pe stradă. Mergeam undeva, nu singură ci cu cineva pe care nu-l vedeam. Tot visul era o aşteptare. Şi am aşteptat. Simţeam că ceva lipseşte din mine iar căldura arsurii continua să-mi pulseze pe piept.
Cu pieptul ars am luptat. Mi-am reîntâlnit vechile iubiri care nu-mi lipsesc.
M-am privit în oglindă şi am văzut cicatrici.
Am visat că plâng şi am plâns. M-am simţit atât de singură şi arsă...
E interesant cum mintea a creat acest vis. Îmi amintesc cuvintele pe care le-am spus ieri, stările prin care am trecut, emoţiile...
Când un lucru e prea bun, prea simplu, unii oameni îl complică. Nu mai gândi... Nu mai gândi...