joi, septembrie 30

din nou.

Din nou mâine e octombrie şi azi ultima zi de septembrie. Aş vrea ca timpul să nu curgă...
Lumea lasă urme de degete murdare pe mine. Urme de noroi şi ciocolată. Asta se întâmplă când ieşi pe stradă... Lumea îşi aruncă bolile pe tine sau le scapă(ră).
Nu vreau să fac greşeli...



"Eşti frumoasă.
Eşti pufoasă.
Eşti moale.
Te iubesc.
Am terminat."

sâmbătă, septembrie 25

spre oriunde.

Luna 8 sau infinit a trecut ca un vis. Chiar un vis.
-Ce faci atunci când e prea mult?
Prea mult... prea mult a trecut de atunci. De când cântau chitările....
Fiecare nouă poveste de dragoste e prea nouă la început.
Şi fiecare început nou mi-e atât de drag...
Prea drag.


"Amintirile mele ar trebui să fie doar ale mele. Să rămână ale mele. Am ascuns departe de (în) mine imaginile trecute. Imaginea mea trecută şi uitată... Sunt prea goală în faţa ta. Îmi place să fiu goală în faţa ta. Ascultă. Înţelege. Timpul e acum, aici. Mâine totul se pierde. Ai grijă de mine, de tine... Nu lăsa timpul să mă piardă. Timpul se va răzbuna pe mâinile mele... Mă voi putea ascunde de mine, dar de mâinile mele nu voi putea fugi niciodată. Decât dacă voi rămâne fără ochi.
Şi ţie îţi plac ochii mei... nu-i aşa?"