dimineţi albastre.

Ascultă-mă.
E atât de greu să înţelegi ce vreau, ce spun şi ce nu spun?
Ascultă-mă şi înţelege.
Tot ce e de înţeles şi ce greşesc.
Ajută-mă să sper. Să merg ca un copil, uşor. Pas după pas cu tine. Cu nimeni altcineva alături decât noi. Înfăşuraţi în şoapte şi săruturi mult prea matinale, amare.
Ajută-mă să văd lumea din nou în ochii tăi albaştri. Să-mi plimb mâna iscoditoare în şuviţele tale în dimineţile prea matinale, amare.
Ajută-mă să pictez lumea asta mare în culorile tale. Să cad în bălţi de culoare-păşind pe străzile îngheţate. Tot ce ai pus în mine a fermentat. Coconul a crăpat şi întreg sufletul dospit a dat pe-afară de-atâta iubire.
Pleacă doar. Ajută-mă să-mi fie mult prea dor. Dintre toţi, tu reuşesti - îmi este dor.
Aud muzică atunci când nimeni nu cântă.
El poate să fie acolo unde eşti doar tu şi nu te deranjează. Te luminează.
Tot ce a fost înainte de albastru nu mai contează. Vântul le-a împrăştiat pe toate. Orizontul fără margini înfăşoară sufletele. Mă aliniază cu săruturile mult aşteptate. Totul a fost tot şi totul nu a mai rămas. Uneori doare. Albastrul vindecă.
Sunt astru pe un cer gol.
Ascultă-mă.
Salvează-mă.

fericire.

Îmi simt sufletul.
Odată cu zăpada asta minunată venită de undeva de unde o aşteptam, mi-am scuturat sufletul de frunze şi apă. Plutesc cu fulgii şi sărut marea de aer rece. Căldura căminului împreună cu gerul de-afară se potrivesc de minune.
Iarna e un anotimp minunat să te îndrăgosteşti.
E atât de frig şi e atât de bine. Gândesc mai limpede pe răcoare. Frigul îmi dă putere să sper la zilele bune ce au să vină.
În fiecare an mă bucură lumina Crăciunului şi mirosul brazilor. Pe stradă miroase a Crăciun.
De fiecare dată când vi de-afară, vii rece şi roşu în obraji. Sărbătorile ne fac pe toţi mai fericiţi. Grinch are inima maaare acum!
Ai putea spune că văd totul prea optimist. Are legatură cu totul şi îţi dau dreptate.
Pentru o clipă, sunt fericită.