miercuri, septembrie 30

Boggie a murit sau cântec de moarte.

Au trecut deja câteva zile de la moartea lui Boggie. Cred că fugise defapt. Am vazut-o cum îşi făcea bagajele pe ascuns. Cred că nu mă mai iubea.
Ştiu, te-ai aştepta să răbufnesc în plâns, să mă exteriorizez în vreun fel, să bat pe cineva... Dar nu, ştiu că e mai bine să-mi amintesc de ea, aşa frumoasă cum era când se plimba pe mâna mea.

Azi am făcut ceva rău. Am inundat bucătăria.


Simt că vine toamna cu adevărat. Trebuie să mă acopăr încet, încet. Îmi place toamna pentru că e rece. Îmi place frigul pentru că mă doare. Pentru că mă face să simt mai mult, nu mă ameţeşte ca vara extrem de fierbinte. Acum, pot să încep să visez cu ochii deschişi la zile mai bune. La mai puţine probleme. La iubiri. Vara e prea caldă. Toamna e perfectă, dacă vrei să-ţi fie mai bine te lipeşti de o persoană, o îmbrăţişezi şi te aprinzi uşor. Mie îmi este foarte bine aşa. Dacă mi-au îngheţat buzele, sărut. Dacă mâinile-mi sunt reci, le pun la pieptul lui şi se încălzesc imediat.

Azi, este cu adevărat o zi importantă -
Ca să supravieţuieşti iernii, trebuie pur şi simplu să iubeşti.

miercuri, septembrie 23

un fel de rămas bun. alt început.

Stăteam în timpul orei cu ochii lipiţi de ceas. Priveam cum se scurg încet secundele în încăpere. Un cântec de dragoste mergea la nesfârşit în mintea mea. Auzeam ca prin vis vocea profesoarei de fizică. Mişcări circulare? Pluteam în altă lume... Sufletul mi-era uşor. Mi-e atât de dor...de-ai şti...cât mi-e de dor...

Boggie trăieşte încă. Cred că ma aşteaptă. Sper că a mâncat tot. Stă în pahar. O voi scoate la plimbare când ajung la ea. O duc pe balcon. Îi place acolo. Azi, e ziua ei. E mare, are 3 zile deja. E fericită.

Timpul fuge de noi? Sau nu ştim noi măsura bine timpul?
Timpul meu îl măsor în iubire. În fiecare zi iubesc. În fiecare zi mă indrăgostesc mai mult.
Cuvinte frumoase: zâmbet.
Sunt plină de culori. Aşa e când iubeşti? Eşti colorată?
Cuvinte frumoase:pat de flori.
Cuvinte frumoase:prieteni.

Nu-mi vine să cred că pleci... Cu cine voi mai vorbi? Cu cine voi mai ieşi la plimbare, la suc, la poveşti? De ce trebuie să creşti? Şti că atunci când un puişor creşte, trebuie să plece, trebuie să facă loc celui mai mic. Eu...eu...eu nu vreau ca surioara mea să crească mare... Vreau să rămâi sau vreau să-ţi fie bine?
Vreau să-ţi fie bine. Mai ales acum - ştii tu de ce :D.
Îmi va fi dor de tine, Monitzyco' >:D<
"mai trec pe la voi, poate marţi, poate joi
poate peste un an sau poate doi..."