buclele ei danseaza rumba

E cald si miroase a munte.
E liniste.
Ei, nu foarte liniste. Se aud pasari cantand din toate directiile si insecte marunte ce tin recitaluri prin iarba verde de mai. Mii de papadii aurii rasarite in verdele crud, se leagana in bataia vantului.
Parul ei din nou danseaza rumba cu aerul. Buclele ei aramii se iubesc cu vantul. Ea e din nou singura, iar cand isi ridica privirea vede prin lentila curata a ochelarilor varfurile de brad semete ce strapung cu acele lor zarea albastra.
Sufletul ei e divizat si ea se simte prinsa intre doua locuri: aici si acolo.
Vantul ii vorbeste. El ii aude gandurile si o aproba, o intelege. Ea stie asta, pentru ca el ii magaie obrazul cu fiecare pala de vant.
E prinsa intre doua lumi: cea de-aici si cea de-acolo.
Soarele ascuns ii incalzeste zulufii si puful marunt de pe obraz, indemnand-o parca sa-l priveasca. Pentru ca soarele de aici e acelasi cu cel de acolo.
Iubeste vantul ce-i calatoreste-n plete, aerul ce-i inunda plamanii si ii umple fiinta, pentru ca stie ca e el.

te gandesti vreodata cum e sa mori?

cateodata.

azi nu se simte colorata.
azi a plouat. si nu a plouat cu fericire sau sa fi fost o ploaie frumoasa.
azi a plouat ca ploaia lui Bacovia.


*Picurii ii lovesc tampla, in timp ce ea statea intinsa pe mijlocul soselei, plina de rosu. Daduse o masina peste ea. E ciudat, pentru ca mereu se uita in stanga si in dreapta cand trecea strada. Azi, dungile albe si negre sunt patate de rosu. A fost o intamplare ca ea sa fie tocmai acolo, tocmai la acea ora tarzie din noapte. Nu obisnuia sa mearga la magazin noaptea. Dar a trebuit. Ramasese fara lapte si ii trebuia copilului. Era obosita si isi uitase ochelarii acasa. A murit imbracata in pijama, pe o strada luminata si uda in luna mai. Nu s-a gandit niciodata la moartea ei. Poate, cateodata. Isi facea mai multe griji pentru copilul ei. Si pentru cele 2 slujbe pe care le avea. Ii era frica de iubitul ei ce venea acasa si o batea in fiecare zi. Pentru ea, fiecare zi inseamna moarte. Putin, cate putin. Ar fi trebuit sa moara altfel. Dar nu. Ea a murit pe-o strada, calcata de-o masina in timp ce ii aducea copilului laptele. Punga s-a rupt si s-a amestecat cu sangele sarat si ploaia murdara sub roata masinii.
Pe strazi se-aud cum fug nebune ambulantele si masinile de politie. Cativa betivi curiosi vin si se holbeaza la trupul femeii ce statea in mijlocul drumului. Era luminata de farurile masinilor. Trupul ii era contorsionat intr-o pozitie nefireasca, cu ochii inchisi, parca plangand.
Copilul ei... plangea.*


-am simtit nevoia sa scriu asta, azi, cand in camera mea ploua.

te iubesc. -si eu te iubesc

Si eu stiu ca iubesc ochisorii aceia pentru ca sunt negri si rade mereu cu ei.
Si eu stiu ca el se joaca mereu. Si mereu rade si cu ochii cei negri si cu gurita.
Si eu stiu ca el e un copil frumos si cuminte.
Si ma iubeste.
Chiar daca doar atunci cand isi aminteste.

Era cald. Era normal sa fie cald. Si purta in brate un bulgaras de copil frumos ce radea cu toata inimioara. Si o strangea in brate, din cauza ca bulgarasului i se facea frica.

Mi-ar placea sa fiu un bulgaras de copil frumos ce rade din toata inimioara. Mi-ar placea sa pot sa ma incolacesc de cineva ca o plantuta mica si fragila, atunci cand imi este frica, sa stiu ca acel cineva ma protejeaza de vantul rau si ploaia acida a lumii ce ne-nconjoara. Uneori.

Vreau si pot sa ma incolacesc. Am nevoie doar de-un suflet...

A, si-as vrea si un sarut!

copile-pentru ca si tu esti fericit.

sunt fericita pentru ca si tu esti fericit.
in sfarsit, dupa atata timp si-atatea suferinte si lacrimi... ti-ai gasit fericirea. ai gasit-o in lume, in soare, in ochi, in maini, in par...
te-ai metamorfozat in cineva bun.
imi place de tine asa cum esti, fericit.
ma faci si pe mine fericita.
fericirea ta nu are limite... se duce in fiecare colt al lumii si mangaie fiecare inima.
lumea e fericita pentru ca si tu esti fericit.
lumea e rotunda.
lumea e perfecta acum in ochii tai si orice problema ai avea, stii ca totul va fi bine pentru ca fericirea ta infinita acopera cerul si lumineaza pamantul.
muzica ta e molipsitoare la fel ca starea ta de beatitudine, copile, ce iubesti azi si maine si poimaine pana la sfarsitul lumii.
inima mea daca ar avea gura ar canta acelasi cantec de iubire, unita cu fericirea ta, copile.

lumina mea se cearta cu soarele.

Am stat azi o clipa si m-am uitat inapoi.
Cata suferinta...cata durere...cate lacrimi...cata ura... am simtit atunci. Cuvintele fug de mine, asa cum fug sobolanii cand se scufunda vaporul... Acum, ma gandesc destul de mult inainte de a scrie ceva. Inainte, izbucneam. Aveam idei, simteam, le puteam asterne in caractere pe blog sau le scrijeleam pe hartiile volante din caietul de matematica... In loc de cifre si formule imi scriam povestile reale, triste si fantastice. Simteam ca pot atinge toate capetele lumii si intr-un cerc eu puteam desena lumina. Eu vedeam lumea, dintr-un capat in altul... Eu simteam totul si vroiam sa-l strang in palma, iar apoi sa il imprastii in marea albastra ce apartine tuturor. Iubeam neconditionat, fara nicio asteptare reala... Imi visam visele si ma trezeam in realitatea dezamagitoare a diminetilor reci de iarna. Tanjeam dupa primavara si vara... tanjeam dupa viata si flori... Dar flori aveam si atunci... Caldura ma oboseste... Lumina de-afara se cearta cu lumina mea. Soarele ma arde uneori. Ma plezneste si-mi taie obrazul si fruntea deja incretita din cauza razelor mult prea otravite. Soarele imi incalzeste inima si pantalonii, dar daca stau prea mult in el ma imbolnaveste. E nevoie doar de un strop de soare. Pentru ca s-ar putea sa imi topeasca cristalele de zapada ce imi protejeaza sufletul. Si asa, sufletul meu sa fie supus torturii.
Sosirea luminii otravite imi incetineste creativitatea-asta daca exista ea cat de cat.
Paginile ingalbenite de soare incep sa se goleasca de cuvinte incet, incet. Daca pui o foaie scrisa pe pamant si o tii cu o piatra si o lasi acolo peste zi, vei vedea ca a doua zi, cuvintele tale au fugit. Undeva in iarba? Nu. Au disparut in neant. La fel sunt si eu. Daca ma uit in ploaia de raze... voi disparea mai repede decat ar trebui, poate, sa o fac.

azi e mai.

E prima zi din luna mai.
O copila, se trezeste, mangaiata de ideea razelor de soare. Nu le vede pentru ca fereastra e departe si acoperita.
Ziua de mai este o zi obisnuita. Se astepta la ploaie copila. "Mereu de ziua mea ploua!". E ciudat. Copila, si-a ales special prima zi din luna mai ca sa fie doar a ei. Am o zi doar a mea! Dar noaptea nu poate fi si ea doar a mea?
Fiecare zi e a mea. Fiecare zi e un alt cadou primit de sus. Fiecare zi bate in geam... Fiecare zi te trezeste zambind sau plangand si fiecare zi e luminoasa.
Fiecare noapte e a mea. Fiecare noapte e un leagan. Fiecare noapte are stele si luna... Fiecare noapte e un alt cadou de vise. Fiecare noapte e ori albastra ori neagra ori luminoasa.
Toate sunt ale tale.

Copila si-a schimbat sireturile de la pantofi.
Copila are 8 ani!
Si ii place sa faca baloane de sapun pe strada.
Desi pare ca-i mica, aceasta copila iubeste!