scrisoarea

si merg pe strada cu pasii mici si mari si ochii holbati la oameni.imi place sa-i privesc,sa-i ascult...imi place sa ma imaginez in pielea unui oarecare om de pe strada.sa fiu el.sa merg in casa lui sau sa ii cunosc prietenii,sa vad cum e de la o inaltime mai mare sau prin niste ochelari...imi plac oamenii pentru ca stiu sa iubeasca.imi plac oamenii pentru ca sufera.si nu sunt sadica cand spun asta...daca nu am suferi n-am mai iubi,sau am iubi dar nu am pretui la fel de mult iubirea...
ati citit "La Tiganci" de Eliade? o carte superba...nuvela fantastica in care Eliade arata sacrul camuflat in profanul cotidian...calatoria lui gavrilescu spre moarte e din cauza ca isi ratase sansa vietii si a fericirii sacre,ca un tramvai pierdut...pierduse iubirea...si odata ce a ratat sansa,a trait o viata fara viata...adevaratul gavrilescu a murit o data cu pierderea marii lui iubiri...
iubirea da sens vietii...orice fel de iubire ar fi...
am primit o scrisoare azi de la un fost iubit-eu i-am scris-o-am crezut ca am zis prostii,defapt...nu erau chiar prostii...dragostea e proasta uneori,si nu conteaza daca ai 9 ani sau 100 ca sa poti iubi...
dragostea e pentru toata lumea.
dragostea e neconditionata...

şi ce dacă nu ştiu cânta la chitară?

îmi place să ascult... şi să ascult şi să ascult şi să dorm... acum mă dor ochii... oboseală amestecată cu o durere mută care nici acum nu ştiu de unde vine... vine iarna peste mine... mâine e decembrie. peste cinci sau şase zile a mai trecut un an... şi se vor mai duce... unde? nu ştiu... ştiu că doar se duc. aştept să primesc o lovitură din partea vieţii. una mai mare decăt cea care m-a lăsat copilă... sunt derutată. nici nu mai ştiu să îmi ordonez gândurile. am vazut tipi faini. beau şi trag din ţigara necunoscutului... aştept ceva dar nu ştiu ce. şi-aştept şi-aştept şi tot nu vine... peste cinci sau şase zile a mai trecut un an... şi se duce şi se duce. vai tipul ala creţ arăta beton! o ascult pe axelle red, franţuză-habar n-am de cântă bine sau nu, îmi place. am auzit azi o poezie de-a lui Mihai Vieru din cartea azi lansată-ShiNoBi... vroiam să o scriu aici dar nu o găsesc nicăieri-poate ar trebui să îmi cumpăr cartea... în orice caz. mi-a plăcut mult.
azi toată lumea m-a luat la întrebări. ce naiba e cu lumea? eu n-am nimic cu voi!
mănânc biscuiţi cu lapte şi ascult din nou axelle.
mâine am spectacol şi de-abia aştept.
sondajul cu Moş Crăciun merge bine.
aş vrea să fi avut mai multă inspiraţie. azi am scuza. nu ma simt bine şi sunt nedormită de trei sau patru zile. mi-a trece. altii fac baie în acid sulfuric şi au un uscator de păr lângă. aurică încă trăieşte şi nu cred că o să mai sară de pe poduri. tre` să înceteze! Gig`, totul va fi bine! Ioane... cu tine n-am ce face... va trece şi aia. Clowns, baftă mâine!
-iubeşte încă.

soare

azi dimineaţă am fost luaţi de la ora de dirigenţie pentru o oră de instruire a tinerilor pentru a evita intrarea într-un lanţ de trafic de carne vie. mişto film. Angelina Jolie vorbea despre românce traficate în Europa. Sclave pentru sex.
e tragic. e adevarat.
stăteam tolănită pe scaun glumind pe tema asta, însă dacă stai să îţi imaginezi o scenă reală, tortură şi sex abuziv îţi vine efectiv rău. mizerie, întuneric, droguri, bărbaţi idioţi şi cretini mizerabili, nişte barbari care se comportă cu fetele şi femeile ca şi cu nişte bucăţi de carne fără viaţă. şi ce dacă ai dat bani? nu te satisface nevasta şi asta îţi dă dreptul să chinui oameni?
am fost oripilată de imaginile pe care le-am văzut, de mărturiile pe care le-au dat fetele.
poliţiştii şi psiholoaga au vorbit cam aiurea, însă ce a fost important am retinut singură. există tot felul de porcării care distrug lumea. prea multe şi nu cred că are rost să le mai numesc aici.
am realizat că până acum, am avut o viaţă ferită de lucrurile astea. e foarte important să fi mulţumit cu ceea ce ai, chiar dacă simţi şi chiar ştii că ai avea nevoie de mai mult.
banii. banii fac lumea să mearga. banii pot cumpară medicamente şi tot banii pot omorî oameni... banii nu sunt buni, de nimic. de ce nu putem lua lucruri pe flori? ah, da se ofilesc... sau mai bine, pe fluturi? nici pe fluturi... ei zboară.. .ei sunt liberi!
degeaba suntem liberi în teorie dacă practic suntem închişi şi încătuşaţi...
degeaba zâmbim când alţii plâng şi mor în chinuri groaznice...
dacă stăm să ne gandim viaţa asta are mai mute părţi negative decât pozitive.


şi din cauza asta... eu vă ofer flori şi soare! şi zâmbete şi iubire, îmbrăţişări şi prăjituri, culori şi fundiţe, desene şi creioane colorate... vă dau dimineţi senine şi nopţi înstelate... vă dau speranţă! şi lumină... vă dau o mâna şi un sărut...

vă dau tot ce-i bun în lumea asta!

pentru A... ţie, ţi-as da totul...

ieri

vorbeam de fericire
e clar, azi vom vorbi de iubire...
(îmi tot spuneşi că citiţi blog-ul. dacă e aşa, mi-ar plăcea să văd şi nişte comentarii sau răspunsuri la întrebările care sunt afişate)

deci luăm aşa... iubirea, amour, amore, amor, Liebe, влюбленность, αγάπη, 사랑,愛...
şi lista continuă.

un cuvănt, simplu şi totuşi cu o valoare imensă.
oare chiar e ceva important, extraordinar sau doar noi, cei care suntem speciali, oamenii, îi dăm valoare, îi dăm viaţă?

la asta aştept răspunsuri încă...

altă întrebare: este iubirea egală cu fericirea? dacă iubim suntem fericţi? asta depinde pe ce parte a barcii eşti. dacă iubeşti şi eşti iubit sau doar iubeşti şi eşti neiubit sau eşti iubit şi nu iubeşti. distingem trei cazuri:)) o luăm pe matematici acum...
în primul caz-posibilă fericire. de ce doar posibilă? apar certuri, discuţii sau poate să fie totul bine, în cel mai fericit caz.
în al doilea caz-iubeşti şi nu eşti iubit... ei, dacă eşti aici nu poate fi chiar perfect... îmi pare rău
în al treilea caz-iubit dar nu iubeşti... păcat, asta înseamna ca nu eşti fericit...
din trei, doua nu-s aşa de bune...
dar noi tot, IUBIM... oricum ar fi...
noi, ne simţim, pentru o clipă, fericiţi...
şi asta e bine.

despre iubire, voi mai scrie, acum mi-e somn şi-i gol paharul, cu lapte.

Dragostea nu ţine cont de vârstă.-pentru Cătălina

copilărie!

mi-am adus aminte de copilărie! vai cum am putut uita, eu, un copil în toată regula?

oh... copilărie...

uităm cam des de ea...

îmi zboară prin minte nişte versuri. ceva cu "copilărie fericită".

eu ştiu şi am văzut casete video de când eram la grădi. micuţă şi blonduţă, mereu cu zâmbetul până la urechi, deobicei fără dinţi în gură, băgăreaţă (încă sunt), ştiam toate poeziile colegilor mei de grădi plus şi ale mele. mami zicea că mă îmbrăcam ca un papagal şi mereu vroiam sa fiu în centrul atenţiei...
copilăria cât ţine?

eu zic că atât cât vrem noi!
poţi lua un creion colorat şi o foaie, chiar acum. şi să desenezi o casă cu un gărduleţ şi câţiva pomi, nişte păsări în formă de 3 şi un horn din care iese fum gri... mai îmbodobeşti grădina cu câteva flori şi iarbă, un soare în colţ, super zâmbăreţ care îşi împrăştie razele pe toata foaia... şi... gata! eşti din nou copil...

din păcate luăm şi partea serioasă:
sunt copii fără copilărie.
sunt copii care se nasc adulţi.
sunt copii care au copii.
sunt copii singuri.

vedeţi, vorbesc mult despre copii. ador copiii. de ce? pentru că se joacă!
ei nu se tem să scoată un brum-brum când trece o maşină sau să facă ca un avion pe stradă... ei nu se tem să dea pupici şi să lege prietenii... ei nu se tem că se vor face de râs dacă încep să cânte în public sau să scoată sunete ciudate. ei sunt copii. copiii ar trebui să îşi trăiască copilaria! părinţii ar trebui să le ofere şansa asta... şi ce dacă nu e pâine? pâine va fi maine, azi strânge-ţi în braţe copilul şi desenează-i un soare...
vorbele sunt uşor de zis, însa lumea de-afară e teribilă... sunt familii dezbinate şi copii care ţin familiile pe umerii lor mici... pentru ei ce se poate face? nimic grandios, decat o vorbă bună şi o îmbrăţişare... poate un ajutor micuţ material... însă golul ce se formează în sufetul unui copil fără copilărie nu se umple complet niciodată... compensăm prin iubire...
sunt exemple şi exemple de copilării nefericite... fericite sau...mixte.
nu vom putea schimba asta... însă ceea ce vreau eu să spun e că... tu, cel care citeşti, să nu uiţi de copilăria pe care ai avut-o iar cel căruia îţi lipseşte încearcă să fii copil acum pe cât poţi tu.

repet, ia o foaie şi un creion şi deseneaza. stai liniştit nu te vede nimeni:) fi tu,pentru tine.

îmi plac copii pentru că ştiu să se joace...
îi multumesc Ralucăi pentru "revelaţie"...


tu ce fel de copilărie ai avut?

mai trage-un fum că nu-i destul...

... şi ajungem să respirăm tristeţe.
unde îmi este oxigenul?
de ce mi-l iei?
hai, dă-mi-l înapoi... m-am săturat de narghilea... e prea dulce... vreau aer, curat!
vreau fericire şi iubire şi zâmbete şi îmbraţişări şi săruturi şi priviri calde, dulci... vreau bomboane şi zahăr, vreau flori şi soare, vreau lumină şi mare şi munte şi cer senin şi creioane colorate...
tu de ce iei întuneric, tristeţe, supărări, palme, lacrimi, durere, nori, ploaie nu... ploaia poate fi bună. de ce închizi ochii în loc să îi ţii larg deschişi? de ce ai mii de lacături pe inimă şi sufletul ţi-e întemniţat?
de ce te încăpăţânezi să gândeşti raţional şi să nu simţi fericirea, să o palpezi?
dar totuşi, există oare fericire?
da...fericire...
vama veche zice că "fericirea nu se cumpără în rate" şi totusi noi aşa o luăm... nicăieri nu e "2 la 10 mii"... toate-s scumpe! inclusiv fericirea... de ce nu o putem avea pe toată odată? de ce pentru o clipă de fericire, ducem în spate ani grei de suferinţă? de ce ne refuzăm fericirea?
eu una, sunt confuză... sunt fericită sau nu? sincer nu ştiu... am avut momente, da! oh... fericire...

Acum, întreb:
Ce-nseamnă pentru tine, fericirea?




Vama Veche - Fericire
Ascultă mai multe audio Muzica »

azi n-am chef de vise!

dar totuşi... visez!

ce vreau să spun nu are nicio legătură cu visele. cel puţin nu de data asta. mi-am amintit de vise de la ora de psiho de azi.
ma gândeam să scriu chestii optimiste, da` n-am cum! văd oameni plini de bani şi plini de ei şi cunosc oameni săraci... săraci adică fără bani şi săraci sufleteşte... lor cine le sărbătoreşte ziua de naştere, pompos, cadouri gen maşini super luxoase, bani sau cine mai ştie ce animălici exotici?
sunt oameni şi copii care mor de foame şi sunt măcinaţi de boli...
sunt copii care nu au părinţi şi copii care se autodistrug din cauza asta...
sunt copii care se droghează şi beau, doar pentru a obţine pentru scurt timp iluzia aceea de fericire...
sunt copii care sunt singuri...
sunt copii care nu ştiu ce înseamna cuvintele pâine sau apă...
sunt copii care plâng...
sunt copii care nu ştiu ce înseamnă o îmbrăţişare...
sunt copii ce mor în fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă...
şi totuşi de ce vorbesc de copii? păi copiii, se presupune, vor ajunge cândva oameni mari! şi uite că nu ajung...de ce? pentru că lumea asta e săracă... îşi pierde din valori...
vreau să fiu un om mare, bun! toţi ar trebui să aspirăm la asta... pentru ca apoi, la final, să nu fim decât un procent în plus pe rata mortalităţii globale... să fim cineva, cineva important chiar dacă doar în universul nostru mic, persoana noastră să poată face diferenţa.

azi n-am chef de vise!

şi totuşi... visez...

mi s-au terminat injecţiile cu speranţe!

mi s-au terminat injecţiile cu speranţe! cred că mă apuc să fac tratamente serioase cu ironie, sarcasm, indiferenţă şi râs prostesc:)) "căci unde dragoste nu e, rămân doar sticlele"- asta merge acum în winamp...eh indiferenţa...opusul iubirii, un scut impenetrabil, o apărare super bună pentru cei ce suferă... da, de-acum sunt indiferentă!

îţi multumesc...

Mi se spune tot mai des să las supararea de-o parte..."bagă-ţi picioarele, că băieţi sunt milioane":)) super tare Florin, îmi place! hai că peste cateva zile voi scrie poate ceva mai optimist.

Oricum, am făcut din blogul acesta un fel de...jurnal public. Aflaţi şi voi câte ceva din experienţele altei persoane, întâmplător o adolescentă aiurită ,dar cu capul pe umeri, inteligentă(citez pe dragul de Sergiu) însă cu slăbiciunile de rigoare pe care sub nici o formă nu le dezvălui:).
Voi scrie şi voi scrie...
Într-un fel mă eliberez.
Sunt de părere că nu trebuie să ţii totul în tine, sunt lucruri care pot fi spuse şi altora. Câteodată cineva din afară, poate privi lucrurile dintr-un alt unghi, mult mai obiectiv şi aşa poate să tragă nişte semnale de alarmă care pot chema pompierii inainte ca totul să ardă în tine... Pentru asta sunt prieteni şi nu numai, străini care pot să te ajute cu două, trei cuvinte şi aşa să te stropească cu puţină apă rece, când tu te mistui cu n probleme...
Mulţi spun că nu au nevoie de absolut nimeni ca să supravieţuiască, ei îşi pot rezolva singuri problemele... Refuză categoric o mână, un zâmbet sau o invitaţie la teatru... Îi felicit pe cei care pot să se descurce singuri! dar cei ce nu... să nu vă fie frică să primiţi o vorbă bună, un sfat, o îmbrăţişare... suntem oameni, avem nevoie de afecţiune şi înţelegere. oh, mai ales, înţelegere...
mulţumesc.

primii fulgi de zapadă...

A nins! Super! Azi dimineaţă,dormeam când a început să ningă. Am auzit din stânga şi din dreapta "Băi! A nins azi dimineaţă".Off,şi eu dormeam...pe la patru iarăşi...zăpadă! Îmi place să văd cum cad fulgii din cer...e ceva incredibil,deşi fizica ne învaţă multe(apa îngheaţă la zero grade:))) şi totusi când ninge prima dată,e un fel de miracol.Vine iarna,vine Moşu`...de-abia aştept!

ca sa vezi...trecură 7 ani...

vorbeam acum câteva minute cu Moni de bloagge`
mi-am facut şi eu,că na!,mi-a dat curaj...

şi ce spuneam.
am găsit,ieri,un vechi jurnal din clasa a3a...
vai,şi câte sunt în el...
flori presate şi cuvinte
uitate...
şi totuşi,cum poate un copil de 10 ani
să spună că iubeşte?
ziceam asta atunci,am scris,dar nu-mi mai amintesc...
în orice caz,iubesc acum.
păcat.

Moş Crăciun Există!

Moş Craciun Exista!!

şi spun asta în fiecare an în preajma Crăciunului... pe lânga faptul că îmi plac cadourile,ador atmosfera de Crăciun:
brazi,
moşi,
globuri,
lumânări,
prăjituri,
zăpada!
beculeţele colorate
centrul super luminat...


Parcă toţi suntem mai binedispuşi când vine Moşu`...
tu ce simţi când se apropie Crăciunul?